Pe la mijlocul concertului Alternosfera suna telefonul. Sms, sunt la concert. Raspunsul vine prompt: la backstage, in 5 minute. Interviu. Fara detalii pe care le aflu ulterior. Oceana acorda un interviu. De indata ce termina sesiunea de autografe. Sesiunea de autografe se prelungeste. Chestiune foarte utila: am vreo 10 minute de pus ordine in intrebari. O vazusem live cu mai putin de o ora in urma si mare parte din opinia personala (deloc favorabila dar general valabila) despre tinerele sexy care canta world music amalgamat de pe cel putin 3 continente (doar pentru ca este foarte de succes sa fii tanara si sexy si sa canti pe ritmuri exotice foarte accesibile) se dusese deja pe apa sambetei. Vazuta de aproape, juna artista este de vreo 10 ori mai frumoasa (a se citi, in functie de dispozitie fermecatoare, senzuala, fascinanta) decat in fotografii si simpatica si volubila. Incerc sa trec peste handicapul situatiei (tip aflat pe o canapea cu o domnisoara capabila sa dea clasa divelor de pe copertile revistelor de lifestyle masculin) si articulez (nu chiar coerent) o prima intrebare. Ceva despre felul si importanta originilor ei caraibiene si modul in care ii influenteaza muzica.
Oceana: Am ajuns prima oara in Martinica la 17 ani. Visasem toata viata la asta. Eram o pustoaica crescuta in Germania si ajungeam pentru prima oara in Martinica. A fost superb. Atunci am stat 3 luni si ma intorc acolo ori de cate ori am ocazia. Este foarte important, oricine ai fi, oricum ai fi si orice ai face in viata sa stii de unde vii, care iti sunt radacinile. Nu este o chestiune strict culturala sau muzicala. Mai degraba este ceva foarte personal care tine de identitate. Eu am sange amestecat [mama sa este nemtoaica, tatal caraibian] si asta se aude, se simte in muzica mea. Sincer imi place momentul muzical actual: muzica este ceva care trebuie sa te faca sa te simti bine, nu mai este demult ceva strict intelectual. Genurile muzicale nu mai sunt atat de clar definite, totul tinde sa devina o amestecatura de ritmuri si genuri. Reflecta din plin lumea in care traim, in care totul se amesteca.
24-FUN: Deci intoarcerea in tara natala a tatalui tau ti-a depasit asteptarile?
Oceana: Nu le-a depasit, asta este ciudat. A fost exact cum ma asteptam. Ce mi-a depasit asteptarile a fost impactul pe care sederea acolo l-a avut asupra mea. M-am sismtit ca o persoana noua… nu a fost o schimbare de mentalitate, stiu ca poate suna ciudat, dar a fost ca un plus de energie.
24-FUN: Mama ta este designer. Cum ti-a influentata acest lucru relatia cu hainele, moda? Cum de nu se reflecta in recitaluri? Ar fi fost de asteptat sa te schimbi de cateva ori pe durata concertului…
Oceana: Imi place sa arat bine, imi plac hainele, shopping-ul. Ca oricarei femei, de alttfel. Dar exista o diferenta intre a modul in care ma imbrac pentru iesit in cluburi sau mers la petreceri si hainele de scena. Pentru ca da, este foarte important sa arati bine pe scena, dar intr-un concert conteaza muzica. Si hainele care trebuie sa fie comode. Cant, dansez, chestii pe care nu le pot face daca nu ma simt libera in hainele pe care le port.
24-FUN: Pe album ai si piese lente si piese foarte energetice. Le-ai cantat si pe scena. Cum iti dozezi energiile, cum planifici un concert?
Oceana: Am o trupa de baieti cu care cant. Ordinea pieselor o alegem astfel incat sa duca la un rezultat optim si pentru noi dar mai ales pentru public. Si nu este doar o chestiune de tempo. Muzica are un vibe, are un suflet. Indiferent daca e vorba despre muzici electronice, rock, pop sau raggae. Capacitatea aceasta a muzicii de a atinge oamenii o gaseti si la Kraftwerk, si la Franz Ferdinand (care sunt in aceeasi sala, pe o alta canapea si filmeaza un interviu).
24-FUN: Ai crescut si ai debutat in muzica in Berlin, care este dupa parerea multora cel mai efervescent artistic oras al momentului. Ce ne poti spune despre atmosfera si mediul artistic berlinez?
Oceana: Da, chiar este cel mai artistic oras al momentului. Nu dupa numarul de artisti care locuiesc acolo, cat pentru ca Berlinul este un oras distractiv. Un loc in care poti sa faci orice iti trece prin cap. Un artist are acolo o libertate totala.
24-FUN: Tocmai ai semnat un contract imporatant cu o mare casa de discuri. Schimba asta cu ceva un artist? Cum te face sa te simti?
Oceana: Exista o anumita faza. Toti o avem, artisti sau nu. Momentul in care iti doresti ca toata lumea sa te placa. Unora le trece. Mie mi-a trecut si ma bucur fara retineri de contract. Unii fac muzica pentru ca vor sa fie celebri, altii canta si se suie pe scene pentru ca vor sa fie pe o scena si vor sa cante. Este o diferenta destul de mare, desi muzica si celebritatea sunt strans legate.
24-FUN: Cum iti compui piesele?
Oceana: Uneori imi vin idei in cele mai banale momente: in tren. Sau la o terasa. Cant despre viata, despre micile bucurii, despre evenimente mici care ma fac fericita. Unele piese le-am compus noaptea tarziu, dupa vreo peterecere. Ajung acasa, ma schimb si zac asa besmetica, pe canapea sau in pat cu chitara in brate. Imi compun cantecele pe chitara… desi este un instrument la care nu cant prea bine si pe care nu l-as folosi in public. Inregistrez cu telefonul mobil si a doua zi sau in week-end ma vad cu baietii si vedem cum prelucram ce-am inregistrat cu telefonul.