Un Bacau, o idee, o sora, un nume: Ramona Gabor. Orasul nasterii, ideea de a fi fotomodel, sora, nevasta lui Irinel Columbeanu, numele de rasunet pentru podiumuri indesat calcate, mici scandaluri, ale tineretii valuri, silicoane… toate astea in 20 de primaveri si ceva.
Cum a inceput totul?
R.G: M-am nascut din mama.
Cu noroc?
R.G: Cu trei stele norocoase. A treia fata. Familia vroia baiat. Am iesit eu.
O fata intr-o lume nebuna, ca asta.
R.G: Trebuie sa te izbesti de tot felul de prejudecati. Sa te zbati mai mult decat un barbat. De aia niciodata nu a fost o femeie presedinte. Eu nu incerc sa schimb aceasta idee, dar imi place sa arat ca ma descurc singura. Prejudecatile apar de cum cresti. Daca esti frumoasa, esti proasta, asta mi se pare cea mai grava. Eu nu asta am vrut sa dovedesc, ci ca sint draguta si cu capul pe umeri, macar in oarecare masura. Sa fiu placuta ca si fata si sa stiu sa conversez, nu ca sunt un decor. Am invatat din greseli, am luat niste hotarari.
Luam o greseala de-a Ramonei Gabor si vedem ce-a invatat.
R.G: Venind in Bucuresti am incercat sa-mi fac un grup de prieteni, dar m-am izbit de multa falsitate, falsitate care pluteste mereu in jurul meu. De atunci, am fost mai rezervata. Nu ma mai incred in persoane. Traim intr-o jungla, e chiar mai rau decat intr-o jungla viata asta pe care o traim noi. Ma uit la televizor si ma gandesc ca greu supravietuiesc violentei. Uite, ultima stire a fost cu femeia scalpata de sot. Sa nu mai vorbesc de injunghieri, violuri. Eu cred ca lucrurile se pot aranja ok.
Care este pachetul minimal de lecturi pentru o Ramona Gabor?
R.G: Tot felul de carti. Citesc „Joia dulce” acum de Johnny numaistiucum, citesc multe carti, si psihologice, ultima care mi-a placut la nebunie a fost „Fetele rele ajung unde vor”, o recitesc de cate ori pot, e scrisa de o doamna si ai ce invata. Sa nu cumva s-o citesti, sigur te vei plictisi, dar eu o recomand tuturor femeilor. Dar citesc foarte multe carti. „Drumul spre celebritate”, o carte previzibila, nu-mi plac astfel de carti. Dar era draguta, de dragoste. „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” fiindca m-am bucurat de o rigurozitate severa a profesoarei de romina. Asa am citit si multa poezie si-i admir pe cei care stiu sa spuna versuri. La Camil Petrescu mi s-a parut ca e cam greoi, ca se vorbea de razboi si nu m-am identificat cu domnisoara aceea care si-a inselat barbatul. Mi-a placut ideea de femeie puternica, chiar daca sotul vroia sa traiasca in modestie. Din pacate, acum la facultate, la frecventa redusa, mi-am ales altceva decat imi placea, Relatii internationale. Ma chinui mult, dar cind am ales, ma gindeam sa fac si altceva, fiindca de stiut stiu sa scriu si sa citesc.
Citeste AICI continuarea interviului publicat in exclusivitate pe www.tabu.ro.
sursa foto: www.kissnews.ro .