ParaNorman e un family entertainment foarte meseriaș, foarte pop-cult si moderat-nonconformist.
O productie a studioului Laika (responsabil si pentru mult-admiratul Coraline), ParaNorman a deschis editia de anul acesta a Festivalului Anim’est, inainte de a intra in circuitul cinematografelor. E un lungmetraj de animatie 3-D, dar si stop-motion (adica s-a lucrat in principal cu papusele si cu alte obiecte solide, fiecare fotograma de film cerand repozitionarea manuala a acestora), in care o gasca de copii reunind multe tipologii cunoscute (un culturist, o pisi, un bully, un gras serafic), in jurul unui baietel care poate sa comunice cu mortii, mediaza intre un grup de zombi si multimea care vrea sa-i linseze.
Co-regizorii Chris Butler (de asemenea, semnatar al scenariului) si Sam Fell au la degetul mic atat „stereotipologia“ scolii generale si a liceului (mediata de filme precum comediile lui John Hughes), cat si „zombiologia“ cinematografica de serie B (in special Sam Raimi). Chiar daca nu reusesc sa contopeasca aceste filoane intr-o viziune la fel de unitara si de distinctiva ca a unui Tim Burton (personajul titular, care se uita toata ziua la horror-uri cheesy in compania bunicii lui decedate, ar putea fi un erou de-al acestuia), ei jongleaza meseriaș cu ele. Alternand, rapid si indemanatic, poantele cu „buhuhu“-urile, Butler si Fell li se adreseaza inteligent copiilor, invatandu-i, printre altele, despre pacatele parintilor fondatori ai Statelor Unite (actualii zombi sunt fosti puritani persecutori de vrajitoare de pe la 1700) si despre cum nu e niciodata cool sa fii un bully sau sa te lasi cooptat intr-o turma furioasa, in schimb poti fi destul de cool ca gras tocilar sau ca membru al unei minoritati sexuale.