De Citit : Editoriale

Zeci mii sute de reviste

| 07 octombrie

De cand sunt eu om am reusit sa strang zeci mii sute de reviste cu care nu mai stiu ce sa fac.

De fiecare data cand parasesc un apartament, trebuie sa car cu mine zeci mii sute de reviste. Asta pe langa cele cateva zeci mii sute de reviste pe care le las in urma mea. Ziare n-am. Ziarele nu-mi plac, ca sunt murdare. Ziare nu pot sa colectionez pentru ca de fiecare data cand pun mana pe unul, ma umplu de praf si cerneala. Ziarele imbatranesc urat si mor repede. Sunt ca hainele de lana – nici nu stii cand s-au stricat pe ascuns. Plus ca pentru ziare se gasesc mereu zeci de intrebuintari.

Ziarele se pot pune pe sus, pe jos, pe sos, pe jus, pe peste tot. Mai varuiesti, mai vopsesti, mai versi pe jos, mai spargi un geam, mai cureti altul. Ziarele sunt hartii bune la toate iar revistele nu. Revistele au sira spinarii, nu poti sa le dezmembrezi, nu poti sa le rupi o foaie fara sa te uiti pe partea cealalta sa vezi ce-ai stricat. Revistele contin, mai mereu, lucruri importante, pe care nu le gasesti pe net, ca la ziare. Revistele se organizeaza estetic in colectii colorate sau albe cu scris mic, sunt mai aproape de carti decat ziarele care nici macar nu stau singure in picioare. Colectiile de ziare arata ca niste pachete cu mancare. Intelegeti dilema mea – am zeci sute mii de reviste care cantaresc zeci mii sute de kilograme, si m-am saturat sa le car.

Dar nu ma pot desparti de toate. Unele colectii le-am cumparat. Mereu as reciti o revista. Mai ales atunci cand citesc in cada, unde ziarul e incomod iar cartea e prea grea si scumpa si nu poti sa adormi cu ea pe piept. Imi plac revistele, ce mai! O revista uda este in continuare o revista. Un ziar ud e un ghemotoc. Cine a inventat revistele sigur le citea in cada.