Pentru ca a venit primavara si toate animalele s-au intors din tarile calde, intregul oras vuieste de lupte intre masculii din toate speciile.
Putina lume stie ca aceste vietuitoare, neincadrate in vreun fel in legislatie, pot face absolut ce vor ele fara sa pateasca nimic. E inevitabil ca in timpul unei plimbari agreabile printre oras, mancand o inghetata, pofta de vanilie sa-ti dispara subit in fata unei incaierari canine, aviare, feline sau interspecii. Oricat de mult ai intoarce capul, tot vezi niscaiva cafteala sau fugareala. Dar nu mi-am imaginat niciodata ca violenta cea mai urata e apanajul pasarilor mici, fara dinti. Cea mai revoltatoare bataie pe care am vazut-o vreodata a fost intre vrabii. Lupta s-a dat fix in dreptul etajului meu intr-o dimineata in care balconul se umpluse de mugureala. Am auzit scandal in copac, m-am intors, am varsat cafeaua si ce-am vazut?
Doua vrabii se loveau, in zbor, cu ciocurile de cinci ori pe secunda, iar alte patru vrabii o atacau miseleste, pe la spate, pe una dintre ele. Lupta era in mod evident incorecta si a culminat cu momentul in care una dintre vrabii a prins-o pe cealalta de gat si o tinea suspendata deasupra haului, ca in Terminator. Asta a fost o chestie care m-a speriat pe mine mai mult decat pe vrabia in chestiune, pentru ca eu nu stiu sa zbor, insa m-am simtit dator sa intervin. Dar cum sa intervin? Cana, desi goala, imi placea. Am suierat dar n-am fost bagat in seama. In timp ce cautam o coala A4 ca sa fac un avion pe care sa-l arunc repede inspre scena bataii, involburarea de vrabii s-a mutat brusc dupa coltul blocului si a disparut. Am ramas stupefiat, in picioare, cu o coala de hartie murdara de cafea in mana, bucurandu-ma ca nu sunt vrabie. Lupta pentru suprematie, lupta pentru suprematie, da’ nici chiar asa…