De Citit : Editoriale

Venim, dar mai incetisor!

| 17 ianuarie

De la cald la frig nu pleaca decat alpinistii.

Mare ingrijorare pe capul britanicilor ca nu au navalit romanii peste ei la inceput de an. Unde sunt, de ce nu sunt, ce nu le pica bine, ce s-a intamplat, dar chiar nu vin? Cam asa se intrebau oamenii aia, intrigati ca previziunile invazioniste nu s-au adeverit. Ce nu stiau ei era treaba cu siesta de dupa Sarbatori, cu Boboteaza, cu Sfantul Ion si chiar cu ziua de nastere a genialului Mihai Eminescu. Cum sa o ia romanul la picior spre viitorul loc de munca daca in stomacul lui inca se zbatea, ca o anaconda din porc, slanina si mirodenii, carnatul stramosesc? Cum sa se suie romanul nostru in avion cand piftiile, salatele, sarmalele, friptanele si prajiturile cu margarina nu si-au gasit inca locul in… sinele sau? Ce chef de a munci poti sa ai cand tuica e intr-un conflict prelungit cu vinul, conflict pe care nici macar blonda berula nu poate sa-l stinga? Cum sa te duci tu intr-o tara unde e frig, ploua si bate vantul, cand la tine in patrie e un paradis meteo, cu 13-14 grade si un soare de bubuie mugurii in pomi? Ce sa te zoreasca spre viitorul serviciu in limba engleza cand actorii nostri, mai mici sau mai hamleti, in ziua de 15 a primei luni recita atat de frumos si de emotionant din poetul national?
Romanii se urnesc greu, nu pentru ca si-ar lua avant, ci fiindca in oasele lor e o moliciune orientala ce trebuie, din cand in cand, depresurizata. Abia dupa aceea se vor porni si vor da cuvantului “work” sensuri unice.