La trezirea din somn, Jorj a lasat usa deschisa. Nici n-a stiut bine cum s-a intamplat. Capul ii era plin ca o ulcica de smantana, ciobita. Poate ca o raza de soare agatata de coltul umed, naclait, al pleoapei sa fi fost cauza. Setea adanca poate l-a facut sa sara direct in papuci si s-o stearga catre frigider… Ori medicamentrele de inima care, se stie, ataca creierul. Sau chiar visul cu case de zahar ars, cu poduri de jeleuri, prin care i se afundasera picioarele spre apa de trandafir cu serbet, apoi gradina de ciocolata cu tepi, iaba si frunze glazurate… Ma rog, visul n-a fost chiar asa de frumos pana la capat. Pentru ca, la sfarsit, a venit un inger de frisca stricata, cu o tolba imensa, in care se zbateau iepuri si vipere din carne. Brusc, s-a spart martipanul care tinea loc de cer si au intrat prin gaurile rotunde, crapate, niste ganganii, niste dihanii cu multe picioare, cu un soi de liane de carpa, cu targi si cu valize negre. Pe unde calcau, universul se curba si mustea petrol si mazga. Nimeni n-ar putea descrie mai bine oroarea decat el, dar numai gandul ca s-ar fi putut atinge de asemenea scarbosenii il face sa refuze cu violenta. Se duce clatinandu-se la baie si da la boboci. Apoi respira adanc si se priveste-n oglinda. Drace, i s-a parut ca se balangane cineva in spatele lui. E draperia de la baie.
Bine ca s-a trezit. Dar binele se dovedeste relativ. Casa lui, e drept, dezordonata si ingalata, s-a transformat fundamental. Toata podeaua e uda, plina de rahati de caine. Prin ferestrele sparte, printre perdelele murdare, sfasiate, intra viscolul cu cutite. Sunt turturi din tavan pana-n podea. Spre groaza lui, viscolul are chip. Unul de gelatina. Norii au aripi. Casuta lui forfoteste de tot felul de necunoscuti ce rastoarna totul cu tarnacoape, cu picamere care fac totul sa vibreze. Pe dupa noptiera stramba, descleiata, se tarasc reptile rotunde si rosii. De sub masa ranjeste un grifon su o coada de foc. O masca alb-albastra il apuca de mana si da din cap. E ca o banita cu gauri pentru ochi. Prin usa deschisa a apartamentulu intra toate fapturile din vis. Toate. De data asta, reci si fierbinti, afumate de parca ar fi stat prea mult in cuptor si sunt foarte agitate. Iar casa lui se dizolva, amestecata cu sosuri si zemuri felurite.
Pierdut in mijlocul acestei revarsari de nepoftiti, omul se ghemuieste, strangand ochii. Zadarnic, pleaoapele lui sunt transparente. Mai apuca sa vada un munte roz, cu trompa si codita, care il calca pe picior. In sfarsit, niste paianjeni albastri, cu cruci pe piept il leaga de o targa si-l duc la un cuptor mobil, cu gura cascata. Jorj incearca sa racneasca, dar gura ii e astupata cu plastilina.
La sfarsit, Salvarea parasi vuind din sirene locul faptei, iar vecinii oftara, usurati.