E, cum va sade canicula? Lesinuri de domnite de pension, sufocari, umiditate in nari, sirene de ambulante, goana dupa oxigen? Lasa, se descurca boierii, mai adineauri urlau ca sunt 18 grade in mai. Scuzati, mici obsesii meteorologice, dar nu pot uita cum prompteristii faceau o problema de siguranta nationala ca e ceva racoare in luna ciresilor si a casatoriilor sortite esecului (cica ar fi efemere cununiile de mai, asa zic babele alea ghicitoare care la romani sunt mai tari decat orice lege a ratiunii). Mai aveau putin stiristii si ii cafteau pe meteorologi, iar daca aveam garda nationala sau macar o formatiune PTAP ii dadeau ordine sa dea foc la smoala pe strazi pentru a incalzi natiunea noastra brava de minijupiste. Acum am sarit brusc spre 30-35 de grade si ne bucuram de o Sahara neaosa, mioritica si manelista. Desigur, nu pentru ca asta ne e firea ci pentru ca ne-am „jertfit“ balcanic-oriental la portile Europei pentru ca Vestul sa ridice catedrale si muzee, pe care le vizitam noi in vacante. Pe bani si ziua, nu ca aici unde asteptam „Noaptea muzeelor“ pe baza de mocaciune.
Dar acum, Mariile Voastre, ma boierasilor, sa va scoatem in urbe, la caldurica mare, la o saorma si-o cola sau la niste bucurii pentru minte. Lasati stomacul sa decida. Teatrul Odeon se aniverseaza, a atins suta. De ani. Multi inainte la turatie maxima. Pe 27 dupa un film cu susu-n jos, „Povesti arzatoare“, merge o portie de seturi electro in The Ark cu Electric Fence si Retro Future. Duminica, 29 mai, Cismigiul devine al copiilor. Pe 30 trupa reuniunilor si banchetelor de altadata, Roxette, se trage spre Romania (la Zone Arena). Ca lecturi aproape obligatorii pendulez intre „Urzeala tronurilor“ de la Nemira si „Iertati-ma ca nu sunt japonez“ („Nihon jin ja nakute, gomen nasai nu e un jurnal de calatorie, ci mai degraba povestea unui fost calator, care isi gaseste în cele din urma tarmul“). Va doresc numai bineturi si fineturi! Avanti, avanti popolo!