Cand filozofii povestesc o intamplare, e bine sa te astepti la ce-i mai rau!
– Exact asa a zis: "Particulele elementare!" Apoi s-a lasat greoi in fotoliu, a cerut un pahar de apa, s-a uitat lung pe fereastra si n-a mai zis nimic. L-am imbiat cu un serbet. I-am oferit o tuica veninoasa. Amicul meu a dat din mana foarte abatut, s-a ridicat, s-a uitat iarasi pe fereastra (tin minte ca fulguia frumos) si dus a fost. Ei, cand te-ai uitat dumneata pe geam, pe el l-am vazut.
– Stai asa – l-a intrerupt Anastase – si ce explicatie ti-a oferit omul pana la urma?
– Niciuna! Ce inteleagea prin particulele astea numai el ar putea spune. Sunt convins prostul asta continua povestiea cea veche.
– Bun, el, nu, dar copilul?
– Hm, copilul putea sa povesteasca prea bine ce facuse in statie la Gaesti, dar cum ajunsese acolo nu mai stia. Politia a banuit o complicitate, dar baiatul (care inca nu mergea la scoala) nu a putut fi induplecat sa depuna impotriva tatalui. Tot mai tacut, omul a luat obiceiul sa se urce in 41 fara nimic asupra lui, special pentru a nu uita.
Culmea, oriunde ar fi coborat, se trezea fara un pantof, fara maieu, fara curea. In disperare de cauza, a decis, singur, sa se interneze si sa faca o cura de somn. A dormit o saptamana si, cand a iesit de acolo umflat, buhait, m-a chemat. Cica sa ma uit unde se urca, daca se urca. Eram cu el in statie, la Casa Scanteii, cand si-a luat bilet. Eu trebuia sa-l urmaresc cu bicicleta, sa verific daca si unde va cobori daca intreg si daca nevatamat. L-am supravegheat statie dupa statie. La Turda, am sprintat, pentru ca se inchisesera usile si era o aglomeratie monstruoasa. Ei bine, la Podul Grant disparuse. De tot.
– Nu ma-nnebuni – s-a auzit vocea lui Virgil. Spiridoane, puiule, umfla repede o bere!