De Citit : Editoriale

Uniforma umfla pieptul

| 05 mai

Noapte. Conduc singur pe strazi, venind de la o filmare. O vesta reflectorizanta in mijlocul drumului imi face semn sa trag pe dreapta. Presimt ceva. Apas pe buton, geamul coboara. “Aoleo….ce-avem aici?” isi incepe discursul imbracatorul de vesta. “Avem un abuz daca incepeti pe tonul asta”. Se repliaza imediat. Refuz sa fac jocul comunistilor. Refuz cu incapatanare sa fiu intimidat de atitudinea politistilor care cred ca inca traim prin anii ’80. Refuz sa dialoghez pana nu sunt tratat ca un cetatean european, cu drepturi si indatoriri. Vazandu-mi incapatanarea, imbracatorul de vesta il cheama pe colegul. Tot cu chipiul dat spre ceafa, tot cu vesta si baston reflectorizant, dar cu mai multe dungi pe epoleti. “Domnu’ aicia e suparat pe noi” comunica sec primul. “De ce domnu’ sunteti suparat?” ma intreaba al doilea. “Nu sunt suparat, as vrea doar sa aveti un ton potrivit, nu mai suntem pe vremea comunismului”. “Aaaa, ia-l p-ala’ care-a intors pe trecere”- comunica al doilea catre primul care o ia la fuga tinandu-si chipiul. Cu nod in papura, imi da o amenda. O iau, o pun in masina, plec, ajung acasa, ma culc si dimineata incep aventura pentru plata amenzii. Aflu ca in mileniul trei e mai greu sa platesti o amenda on-line si sunt sfatuit sa “n-am incredere”. Ca asa e la noi. Aflu unde se platesc amenzile si ma duc la sediul din Campia Libertatii, conform indicatiilor de pe site. Doar ca sediul de acolo e in renovare. Si ma trimit la sediul din Lucretiu Patrascanu. Ajung, scot bon si ma pun la coada, nestiind ca-mi trebuie merinde si apa. Ordinea bonurilor nu se respecta, oamenii se imping si vocifereaza. Agentul de paza emana o siguranta pe care o emana bunicul meu la aproape nouazeci de ani. Foloseste statia din dotare si cheama inca un agent sa stapaneasca impreuna multimea agitata. La felul in care vorbea in statie aveam senzatia ca apare Rambo. Sau Rahan. Apare in schimb o mamaie corpolenta pe la vreo saij’ de ani. Mica de statura, cu unghiile acoperite de coji de oja, compensa prin atitudine. Sediul administratiei financiare devenise dintr-o data al ei. “Bai baiatule ia pune-te acolo!”. “Ce vrei fa?” ii raspunde cel admonestat. “Daca-ti trag una iti cade chipiu’ ala”. “Cu cine vorbesti ma asa? Poate sa-ti fie mama!” intervine un domn cam de aceeasi varsta cu doamna agent. “ Pai ce vorbeste asa cu mine?”
Asist la toata secventa abtinandu-ma cu greu sa nu rad. Si imi dau seama ca uniforma cu insemne umfla pieptul, impinge stomacul, coboara tonul si amplifica gesturile. La fel ca politistul de-aseara. Oare e o chestiune de uniforma sau o chestiune de natie? Ma intreb oare, politistii din tarile nordice sau cei de prin Marea Britanie tot atat de suficienti sunt?