De Citit : Editoriale

Unde-s crizele de altadata? Dar economiile de ieri?

| 29 ianuarie

Ce le avem noi cu previziunile apocaliptice. Ce ne mai place sa le intampinam cum se cuvine. Sa ne concentram, sa ne dam cu parerea ce masuri s-ar putea lua.
In orice familie se continua talk-show-urile de la televizor cu ingrijorarea dar si cu suficienta cunoscatorului care stie, dar nu spune chiar tot tocmai pentru a-i proteja pe cei mai slabi si pe femei. Aud ca intr-o localitate din Romania primarul a tras niste concluzii si a decis sa contraatace criza. Exact ca in Predator versus Alien. Omul a prins spilul si nu se multumeste sa astepte criza sa-i muste beregata, se ia de piept cu ea si mi ti-o da de toti peretii. De o sa ajunga saraca sa fie de rasul tuturor, incat stramosii ei, crize veritabile, o sa se rasuceasca in mormant cand or sa fie informati ce hal de criza au ajuns sa plamadeasca. Nea primaru’ ala a pus punctu’ sub semnul exclamarii. Economii! Asta am prins toa­ta copilaria, suntem experti in a pastra pungile si guma de mestecat mestecata pentru ulterioare folosinte. Am vazut recent o comedioara TV cu Amza Pellea despre moravurile unei socie­tati viciate, unde e numit sef un neave­nit care propune ca prima solutie ca treaba sa mearga bine – economia la cerneala, mai ales ca angajatii scriau cu pixul. Dar era vorba de comunisti, nu de capitalisti cum suntem noi. Or eu imi stiu lectia. Economii, cum zice dom’ primar, da-i-ar Dumnezeu sanatate ca a dat telefon la stirile nu-stiu-care sa ne impartaseasca si noua care e solutia la stransoarea crizei. Singu­ra chestie mai derutanta e ca economia la sange e indicata exact pana trece criza. Dar cum o sa stie cand va fi dansa gata, terciuita, transata? Cum o sa se identifice intrarea crizei in criza? O sa apara Obama si ne va face cu ochiul? O sa apara primul pensionar fericit? Nu stiu, ma rog, eu de-acum fac economii.