Numerologie aplicata unui super roman de Ioan Grosan, rezumat in 1769 de semne.
De ce tocmai în 1769 de semne? Pai 1+7=8, daca il culcam e semnul infinitului, pentru o carte de valoare, cu substanta si stil, o carte dintre cele care raman. Iar despre 69 ce sa va mai spun, «Un om din Est» musteste de erotism, de sex, inteles in esenta lui de energie a viului.
Sex, bautura si tentatii literare, cei trei stalpi pe care se sustin vietile celor doi tineri protagonisti, Nelu zis si Sanepidu si Iuliu Borna, doi profesori de romana dintr-un orasel de provincie din Ardeal, sub comunismul anilor ’80. Cafea Nechezol, tigari Carpati pentru unii, dar si Kent pentru altii, sedinte de partid, telegrame adresate Tovarasului cu ocazia Plenarei pe probleme ideologice a Comitetului Central al PCR, partidele de vanatoare ale Tovarasului la care cei mai zelosi faceau pe gonacii urland "Hau, hau, hau, hau" prin padure, urmate de petreceri la cabana cu tovarasi de nadejde de la Partid si Securitate si cu dansatoarele dolofane de la ansamblurile populare. Iuliu Borna se dedica scrisului, activitate care capata puteri magice: ce scrie el se intampla si in realitate, de exemplu directoarea scolii cade de doua ori, in mod inexplicabil, in buda de lemn din curte. In schimb Nelu Sanepidu, care va emigra in occident dupa caderea comunismului, mai precis dupa mineriada din iunie ’90, isi consacra mai intai cativa ani din viata "Actiunii", o vocatie presarata cu numeroase intalniri cu femei… Saveta, muncitoarea model din Faurei, cofetareasa Prolissa, Liliana, frumusetea cu coada, iubitoare de filozofie de frontiera si, desigur, neasemuita Vianda, care se consacra amorului chiar si în 22 decembrie ‘89, la Revolutie, cand amantul disperat, Iuliu Borna, o pandeste de pe acoperisul blocului, usor de confundat cu un securist lunetist.