Orice consumator de cinema caruia ii pasa cat de cat de civilizatie ar trebui sa vada In clasa (Entre les murs).
In clasa (Palme d’Or, 2008) e cel mai bun film despre scoala din cate s-au facut vreodata – o explorare dramatica, necomplezenta, dar de o buna-credinta ireprosabila, a unui sistem educational (cel francez) cladit pe cele mai inalte valori: ratiunea, dreptatea, toleranta, dialogul democratic. Pentru profesorul François Marin (interpretat de profesorul François Bégaudeau, care a scris si excelentul roman ce sta la baza filmului), educatia inseamna o batalie continua. Majoritatea elevilor sai sunt copii de imigranti.
Multi dintre ei abia inteleg franceza si multi se opun fatis studiului ei. Nu refuza doar dresajul scolar, ci si naturalizarea. Sunt fie recalcitranti, fie absenti – ghetoizati psihologic. Ca sa-i scoata afara, François trebuie sa-si argumenteze necontenit propria pozitie si sa-i hartuiasca la randul lui cerandu-le argumente, sa-i tachineze si sa-i valorizeze, sa-i protejeze pe cei slabi si sa se ia in gura de la egal la egal cu cei tari. Ei ies tragand din toate directiile, el riposteaza cu tot ce are.
In regia lui Laurent Cantet, bataliile astea sunt uimitoare. Sunt pentru "filmele despre scoala" ce-au fost bataliile din Salvati soldatul Ryan pentru filmele de razboi: fac ca tot ce-a fost inainte de ele sa para facatura. Initial, François iese mai degraba victorios, dar, din lupta in lupta, intra intr-una grea de tot, si maniera in care o pierde repune in discutie toate victoriile lui anterioare, aratand nu numai ca sistemul e vulnerabil la erorile umane, ci mai ales ca insesi valorile pe care e cladit se pot intoarce impotriva sa.
Nu cunosc niciun film care sa mai fi dramatizat cu atata inteligenta si cu atata putere niste dileme atat de subtile legate de invatamant – adica de perpetuarea civilizatiei.