Si bunastarea naste angoase.
Douglas Coupland, Generatia X, povesti pentru cultura cu acceleratie, Editura Humanitas, colectia Raftul Denisei, traducere din engleza de Cristian Ionescu.
In America secolului XX au fost mai multe generatii pierdute. Cea dintai a aparut dupa Primul Razboi Mondial si a fost descrisa de scriitori precum Scott Fitzgerald, Hemingway si John Dos Passos. Ultima, aparuta pe la sfarsitul secolului, e generatia X, abordata de Coupland intr-o carte cult pentru milioane de tineri. Generatia X este formata din tineri apartinand clasei de mijloc, bine scoliti, cu slujbe bine platite. Treptat, acesti tineri isi dau seama ca se sufoca din cauza bunastarii in care traiesc. Societatea de consum li se pare brusc ca e o societate a pierzaniei, in care nu exista viitor. Acesti tineri isi parasesc slujbele bine platite, intra in boema, dar si boema li se pare un moft, o etapa de purificare pentru a te intoarce din nou de unde ai plecat. Parasesc si boema si incearca, fara nicio disperare, sa se neantizeze. Cauta o slujba McJug (= „slujba cu leafa mica, reputatie zero, demnitate nula, viitor canci, in sectorul serviciilor.“), se multumesc cu putin si dispretuiesc tot ce miroase macar a bunastare.
In romanul lui Coupland Generatia X este reprezentata de doi tipi, Andy si Dag, si de o tipa, Claire. Ei s-au retras in desertul californian, au slujbe marunte intr-o statiune de lux si traiesc in bungalouri care au, totusi, piscina si aer conditionat. Cand nu muncesc (barbatii sunt barmani, gagica e vanzatoare) isi spun povesti despre sfarsitul lumii. Beau, dar nu se drogheaza, si n-o prea au cu sexul. Isi dispretuiesc familiile si cam asta e totul. Fain, nu?