De Citit : Editoriale

Tu te uiti, altul castiga

| 10 noiembrie

Mana intinsa care nu spune o poveste… poate vrea doar sa stranga o alta

Am vazut la televizor cum doi baieti in scaune cu rotile au primit un carton mare, colorat pe care scria 3000 euro. Se uitau cu un zambet fortat, nestiind ce sa faca, de-aia nici n-au apucat sa multumeasca. A fost un moment atat de jenant, atat de umilitor incat am schimbat canalul pe care staruisem fiindca nimerisem cand ei jucau tenis absolut firesc, cu o bucurie, cu o dexteritate care-o depaseste lejer pe cea a bipezilor insurubati in scaunul de la computer. Pasamite fusesera ajutati cu cartonul ala. Dizabilitatea lor le-a adus 3000 de euro. Ura, oau. Au fost pusi in ipostaza de a cersi si s-a facut spectacol din asta. Lasa ca altii castiga j’de milioane fix in momentele cand ei primesc faramita cu nodul in gat.
Dar de ce sa-i umilesti suplimentar? De ce lumea accepta asta? De ce nu-i ajuta cu 3000 de euro pe toti cei aflati in situatia asta? Pentru ca prefera sa faca show din durerea oamenilor, sa le-o tot rascoleasca, sa o mentina acuta, sa puna lumina pe ea, nu pe capacitatile incredibile ale acestor persoane, in rest absolut normale, care ar putea sa faca reportaje, sa scrie scenarii, sa cante, sa se ocupe cu adevarat de viata lor. De ce nu-i angajeaza? Pentru ca nu ii considera oameni normali, ei se dau in vant dupa infirmitatea lor. Sursa lor de „povestiri“. Dar ei n-au nevoie de promovare in felul asta. Au nevoie doar de niste masuri la nivel de stat, niste carucioare, rampe la intrarea in bloc, la teatru, la mall si mai ales de privirile nediscriminatorii ale semenilor lor. De tratament egal. Vor sa fie integrati. Ei sunt doar diferiti. De ce sa fie invitati sa-si arate neputinta cand ei pot atatea pe care ceilalti nu le pot? Ei fac sport, noi suntem exasperati la anuntul "faceti sport cel putin 30 de minute pe zi“. De ce nu-i vedem la emisiuni despre sport, vorbind despre performantele lor? Ei si-au deposit handicapul. Noi – nu.