cu exceptia momentelor cand nu conteaza
Am scris recent despre anticariatul de pe Mantuleasa si povesteam ca nu mai intrasem acolo din anul in care m-am mutat in Bucuresti (1999). Ei bine, banuiesc ca in afara celor sapte fani de sex feminin care-mi lasa in fiecare zi, prin rotatie, cate o piesa de lenjerie in cutia postala, mai nimeni dintre cititorii acestui text nu-si va aduce aminte despre precedentul. Scriam ca, reintors din Berlin dupa ceva vreme, am reintrat cu emotie in anticariat si am citit nu stiu care legenda romaneasca cu arici. Aiurea. Legenda aia o compusesem din amuzament, acum ceva vreme, in timp ce invatam la un examen la antropologie simbolica. E drept ca am ajuns acum doua saptamani in zona, dar eram in vizita la prietenul meu, Vali Crisbasan, care tocmai gatise o excelenta musaca. Vali gateste mai bine decat sora mea, ale carei talente culinare au fost recunoscute de toti cei trei soti cu care a impartasit diferite perioade ale vietii. Singurul pe care l-am placut cu adevarat a fost Andrei, care ma lua duminicile la pescuit, desi nu suportam sa vad pesti zbatandu-se in carlige. |ineti minte cand am scris de faptul ca am cazut la calarie, in perioada cand eram copywriter intr-o mica agentie de publicitate? Ei bine, acest lucru nu mi s-a intamplat mie, ca si multe alte evenimente pe care le-am descris in aceasta rubrica in ultimii cinci ani de zile. Simt ca e momentul sa fac anumite marturisiri, e timpul sa ma confesez in fata voastra. In primul rand, Jean-Lorin Sterian este un pseudonim.
Tipul cu palarie din poza alaturata este un amic bun, prieten din copilarie, care acum locuieste in Noua Zeelanda. Doar cei apropiati stiu ca sunt un barbat de inaltime medie, barbos, bine facut, dar nu atletic, familist convins, care nu iese niciodata in oras. O buna parte dintre articolele de pana acum au fost scrise de sotia mea care, spre deosebire de mine, este inteligenta si mai cultivata. O alta parte imi sunt trimise de pe o adresa necunoscuta, iar eu le retransmit mai departe in redactia 24-Fun, fara nici macar sa le mai citesc. Mai raman cam 8% texte scrise de mine. Cu ce ma mai ocup? Cine sunt?
Ce fac in weekenduri?
Asta ma intreb si eu.