De Citit : Editoriale

The Power 100

| 27 ianuarie

ArtReview
[email protected]

Deja ne-am obisnuit ca, la sfarsitul fiecarui an, sa fim bombardati cu topuri ale succesului, fie el pur artistic, de imagine ori financiar. Simpatica publicatie electronica ArtReview, pe care va sugerez sa o consultati caci procedura de a te in­scrie pentru a primi numa­rul in curs pe e-mail este una foarte simpla, ne ofera pentru luna noiembrie un TOP 100 al lumii artei, pre­sarat ici-colo cu sfaturi des­pre cum sa supravietuiesti recesiunii, cum sa devii un art brand, cum sa evaluezi arta ori sa gestionezi o ga­lerie.
Lista primelor zece pozitii ii include pe urma­to­rii: artistul britanic Damien Hirst, galeristul american Larry Gagosian, curatorul Kathy Halbreich, Sir Nicholas Se­rota – director al Imperiu­lui TATE, elvetianul Iwan Wirth – proprietar al unei ga­lerii din Zurich, plus al altor 2 in Londra si al un partnership cu David Zwirner din New York; britanicul Jay Jopling, galerist si el, al ca­rui prestigiu international s-a cladit odata cu fenomenul Young British Artists; David Zwirner, mogulul Francois Pinault – colectionar, pro­prietar prin­tre altele al Christie’s si Haunch of Venison; iar in inchidere – Jasper Johns si Eli Broad.
Aflat pe locul 79 al topului celor mai influ­ente perso­na­litati din lu­mea artei, Jerry Saltz, Senior Art Critic New York Magazine se declara desigur magulit. Cu toate acestea, el preci­zea­za intr-un scurt text ca Power 100 ar trebui de fapt sa se cheme Popular and Publicity 100 si recunoaste deschis ca "topul" include nume care-i sunt pana si lui total straine: lista in cauza, dar nu numai ea, n-are aproape nimic de-a face cu viziunea, arta, ideile ori originalitatea. "Poate ca fac si eu parte din structura puterii, dar nu scriu pentru putere", marturiseste Jerry Saltz, pentru ca una dintre concluziile lui sa cada greu celor inca fascinati de roi­rea numelor mari pe piata de arta: cei ce cred ca arta bu­na este cea scumpa doar pentru ca market-ul e des­tept se inseala: "the market is so dumb that it believes anything you put in front of it… it isn’t about quality; it’s a self-replicating organism that assigns values, fe­tishises desire, charts hits, lauds junkie-like behaviour, and creates ambience".