De Citit : Editoriale

Testament

| 02 februarie

Cum m-am apucat de scris.
www.ublog.ro
Am scris primul testament in ziua in care am implinit 17 ani. Imi propusesem sa mai traiesc doar sase luni. L-am scris pe o foaie de caiet de matematica si nu avea mai mult de zece randuri. Lasam tot ce aveam unei fete de care eram foarte indragostit. Nu vorbisem niciodata, o vedeam doar in timpul recreatiilor.
Dupa jumatate de an, mi-am prelungit termenul cu inca o luna. A fost cea mai intensa luna din viata mea. Faptul ca urma sa mor in curand imi dadea foarte multa energie. La sfarsitul ei eram indragostit de altcineva si mi-am prelungit contractul cu viata pentru cel putin un an. Am facut alt testament. Fiind o fire strangatoare, aveam deja mai multe bunuri si, inevitabil, mai multe de lasat. Si de scris.
A inceput sa-mi placa sa scriu si am inceput sa redactez testamente tot mai literare, in care descriam amanuntit portretele beneficiarilor lucrurilor mele. Mi-am imaginat cum, dupa moartea mea, se intalnesc si-si petrec tot mai mult timp impreuna. Formeaza o liga a mostenitorilor in care discuta despre cum le-a schimbat destinul aceasta mostenire. Mi-am notat intrigi, lupte pentru putere, aliante, iubiri si tradari. In plicuri groase si fosnitoare s-au adunat lungi addende autentificate la notar (transformate apoi in foiletoane). Am vrut sa cunosc tot mai multi oameni, ca sa-i pot introduce in viitoarele mele testamente.
Cu cat aveam mai multi prieteni, cu atat trebuia sa am mai multe lucruri de lasat. Ca sa am ce oferi am inceput sa lucrez. Au trecut anii. Recitindu-mi testamentele, am realizat ca nu mai stiu cine sunt multi dintre potentialii beneficiari ai bunurilor mele. Si nu pot sa-mi aduc deloc aminte care era motivul pentru care am vrut sa ma sinucid la 17 ani.
tot ce conteaza in viata sunt aparentele