Lectii de etica in afaceri de la un taximetrist
Daca viata-i o cutie de ciocolata, nu-i gresit sa zici ca un taxi e un Kinder cu surprize. Am avut parte saptamana trecuta de o cursa cu iz antropologic. Lucruri de bun-simt, zise agramat si convingator, cum se intampla uneori in taxi.
Sofer, un tigan pe la 35 de ani, care vorbeste in permanenta la handsfree. Prietenul lui vrea sa-si inchirieze niste tarabe in piata, taximetristul il sfatuieste: deschide-le una cate una, cunoaste-ti oamenii, ocupa-te de logistica. Atitudinea sefului fata de angajat: „Intreaba-i si tu ce marfa trebuie sa mai schimbam, mai punem, mai luam… cu familia cum sunteti, probleme sociale… nu numai de interesu’ tau ca pari ca Dinu Patriciu, stii?“.
Dupa care analizeaza reteaua mic.ro, povesteste cum l-a furat prietena pe vremea cand aveau magazine in Niro si cum el face mai multi bani decat un alt coleg, care forteaza mana clientilor. Concluzia: „Pai vezi ma cum sunteti voi astia? Voi tiganii astia… voi, romanii, de fapt!“. „Niciodata nu-i bine sa-i ceri la un om pe o paine mai mult decat scrie in gramaj. Desi toate chestiile astea n-am nici cea mai mica indoiala ca se si intampla“. „Orice fel de firma, pana si serviciile religioase, tot incepand de la Sfantul Sinod pana la manechiura, farmacii, sanatate, e imposibil daca intri in tesutul lor sa nu gasesti o cusatura cu ata naspa“.
Spre sfarsitul cursei, vorbeste despre invatatura sefului, „baiatu’ asta cu taxiurile care are 62 de masini“:„Tu maine de dimineata, trage cineva de tine, vreun leasing? Vreo datorie, vreo banca? Nu. Du-te frate si culca-te, te culci linistit“. O sa ziceti ca mi-a fost lene si l-am lasat pe baiatu’ cu un singur taxi (deocamdata) sa imi scrie articolul. Cred ca astfel de oameni merita cunoscuti si ca viata in oras ar fi mai buna daca am avea mai multi ca el.