De Citit : Editoriale

Tatal meu este un computer

| 27 mai

Despre o bacterie banala si Dumnezeu

Mancare sintetica, animale sintetice, benzina sintetica, organe sintetice pentru corpurile noastre uzate. Spre ce lume nebuna ne indreptam oare? „Nebuna“ nu are un sens neaparat peiorativ, ci mai degraba se refera la niste foarte posibile schimbari economice spectaculoase in vietile noastre cvasi-banale. Stirea-stirilor din saptamana trecuta a fost aparitia primului organism viu artificial creat de un computer. Altfel spus, o fiinta replamadita de om, pe baza unui model existent in natura, cu ajutorul unor recipiente cu substante organice, amestecate savant de un software rulat de un computer. Celor fara apetit pentru tehnologie, faptul suna destul de plictisitor. Sa-l povestim altfel, asadar.
Echipa geneticianului american Graig Venter a luat una dintre cele mai simple bacterii din natura, vinovata de declansarea unor boli la capre. I-a extras ADN-ul, l-a transformat in formula matematica si apoi l-a recreat intocmai cu substantele din laborator. Daca vi se pare o realizare simpla, nu e deloc asa: ADN-ul banalei bacterii contine peste un milion de combinatii si e de ajuns ca una singura sa fie reprodusa gresit pentru ca experimentul sa esueze.
Lui Graig Venter i-au trebuit 15 ani pentru a reusi sa copieze ceea ce natura face de milioane de ani cu o dezinvoltura eleganta. Bacteria artificiala creata de el se inmulteste acum fericita, incuiata intr-un frigider, indiferenta la faptul ca tatal ei este un computer. Din acest moment, teoretic totul este posibil in urmatorii 10-20 de ani: sa obtinem benzina din bioxidul de carbon care a dezechilibrat termic planeta, animale nemaivazute, alimente sintetice etc. Multi l-au acuzat pe cercetatorul american ca uzurpa locul Divinitatii, singura entitate care are dreptul ca creeze viata. Insa experimentul suna a miliarde si miliarde de dolari si a un nou boom pentru o America inghesuita economic de chinezi.