Memoria recreaza orice realitate vrea.
I-a stat inima. Ca in urma cu zece, unsprezece ani… Aceeasi senzatie de gol in stomac, acelasi avant, aceesi emotie de nicaieri. Numai ca, acum, ea nu mai e fetiscana care i-a frant inima, nu mai e nebuna cu burta lipita de coaste, nici descreierata care-l baga in toate incurcaturile… Nici defectele de odinioara nu mai sunt aceleasi. Fardul ii lumineaza fata fara sa-i incarce tenul, genele au exact cat rimel trebuie, iar sutienul push-up ii scoate la bataie sanii (mici). La douazeci si noua de ani, femeile sunt de o mie de ori mai periculoase. E ultima stralucire a tineretii adevarate, iar corpul se da peste cap sa ia mintile oricui.
E drept, si el s-a schimbat. Nu mai e jigaritul defazat, imbracat ca naiba, nu mai e cu capu-n nori, nici nu mai crede ca tot ce zboara se mananca. Viata l-a invatat tot. Acum poate sustine privirea unei femei si stie ca, numai pe termen foarte scurt, viata se invarte in jurul sexului. Timpul e mult mai important, admiratia, jocul, aluzia – in fine, toate nimicurile care fac ca viata sa merite sa fie traita. Si sexul, fireste, dar altfel de sex ca-n tinerete. Din cauza asta, se privesc cu o curiozitate mai mare ca la-nceput. Amintirile (care i-au facut sa planga in hohote) le dau acum fiori. Le povestesc si le repovestesc cu inflorituri si cu o emotie care-i apropie, minut de minut, ii indeasa unu-ntr-altul. Ceva foarte cald si foarte parfumat adie-n creier.
Dimineata ii gaseste imbratisati si satisfacuti. In definitiv, asta a fost tot… o scurta cearta… care a durat zece ani. Soarele se strecoara printre jaluzele si lumineaza umarul catifelat al femeii, parul revarsat pe perna. Ea deschide ochii. Se privesc, in lumina zilei si o jena stranie se strecoara intre ei. Unde le-a fost mintea? Pai asta e o supa reincalzita!