De Citit : Editoriale

„Sunt student si scriu ce cred” de Lari Giorgescu

| 02 februarie

Sarbatori cat puteti de frumoase. Si un 2009 mai putin rau decat se-arata. Si-n care sa nu mai asteptati ceva de la ei…n-aveti de pierdut decat lanturile! [email protected]
2008, anul in care a absolvit prima generatie de "actori europeni". Adica: trei ani de facultate, iar pentru cine vrea si poate inca 2 de masterate. – de ce? – cum, cand, unde? – nu stiu! – nu pot! – si acum? – vedem noi… – vreau sa plang! – va rog – ajutati-ma! – cum arat? Sunt cele mai intalnite asocieri de cuvinte… din spatele diferitelor expresii ale fetei si corpului, menite sa le ascunda. STOP!!! E primul meu articol, asa ca revenim. Generatie de sacrificiu, sunteti cobai, nimeni nu stie nimic dar toti lucreaza intru binele vostru. Nu mai aveti Casandra, dar aveti sali in care puteti face un act din ce piesa vreti voi. Nu se fac spectacole, se dau examene. Adevarul: scoala nu-si asuma responsabilitati. Asumati-va voi. In situatia data este nevoie de Oameni. Reteta: putere de a crede in ceva… si ceva-ul sa existe; Hei-rupism: se manifesta cu usurinta datorita varstei; Speranta: in situatia data trebuie sa fie constienti ca sunt pitici misto; alti oameni cu constiinta vaga a realitatii imediate, cei mai potriviti pentru a coordona pitici. Se amesteca bine cu sudoare, nervi, lacrimi, tipete, nopti nedormite, viata personala cvasi-inexistenta, incertitudini… si placere. Se baga la cuptor… cu talent. Si oamenii au produs: un studiou de teatru (Ileana Berlogea), cu deja multe piese. Adica deja o generatie de viitori actori care au lucruri de spus. Voua.