Body of Lies se vrea un thriller serios despre razboiul impotriva terorismului, dar pana la urma o da in baliverne si nu e nici destul de spectaculos ca sa compenseze pentru asta.
Noul film al lui Ridley Scott, Un ghem de minciuni, e un thriller care isi doreste sa fie si o critica a felului in care e purtat razboiul impotriva terorismului. Strategul CIA-ist Russell Crowe il poarta de la distanta, prin intermediul telefonului si al camerelor montate pe avioane-robot. Agentul Leonardo DiCaprio il poarta din linia intai – din Orientul Mijlociu -, prin informatori si prin tranzactii delicate cu serviciile secrete locale. Tinta lor e un terorist de tip Bin Laden, dar adevaratul conflict e intre ei: personajul lui DiCaprio, care cunoaste si respecta lumea araba, se bazeaza pe intuitiile lui despre oamenii cu care vine in contact, pe cand personajul lui Crowe gandeste doar in combinatii sahistice, ignorand elementul uman. Cei doi pastreaza o legatura telefonica aproape neintrerupta si Scott tot trece de la unul la altul – de la ce face DiCaprio sub focul inamicului la ce vede Crowe pe monitoarele lui.
Regia lui Scott e o mostra de inalta inginerie, cum era si regia lui Paul Greengrass la filmele cu Bourne; ingineria e mai putin complexa si spectaculoasa ca acolo, dar filmul lui Scott se vrea mai serios – se vrea complex nu doar in forma, ci si in continut – si, initial, chiar arata ca un thriller de tip nou, care ar putea sa aiba ceva de spus despre complexitatile noului tip de razboi purtat de serviciile secrete. Din pacate, partea a doua o da in facaturi de tip vechi: DiCaprio se indragosteste de o infirmiera araba, aceasta e rapita, DiCaprio li se preda teroristilor in schimbul vietii ei etc. Crowe (ingrasat cu 30 de kile) si DiCaprio (ascunzandu-si fata de copil sub barba si vanatai) sunt moderat-amuzanti, dar asta din cauza ca se straduiesc atata sa intre in niste roluri care altora le-ar fi venit mai natural.