De Citit : Editoriale

Sirena din Matache

| 16 februarie

Scena nu-i ca sala.

Ruleta genetica m-a limitat la conditia unui consumator de muzica. Oricata bucu­rie imi produc artistii de pe scena, tot imi ramane un strop de amaraciune ca nu sunt in stare sa produc emotii cu sunete. Asta pana luni, cand am avut o experienta care mi-a mai dat sperante. Ce-i drept, prilejul a fost unul dramatic.

Primaria capitalei a declansat o vasta operatiune de demolare a unui vechi cartier bucurestean, pentru a face o strada cu 4 benzi din Piata Victoriei pana undeva in Uranus. Pentru o iluzorie relaxare a traficului, buldozerele au facut praf vreo 50 de cla­diri, intre care cateva monumente istorice. Alte 20 de case si vreo zece monumente, intre care Hala Matache Macelaru, sunt evacuate in asteptarea disparitiei. Campania disperata a unor organizatii neguvernamentale a reusit sa opreasca macelul pornit de urmasii lui Ceausescu.

Pentru protejarea Halei, intentia organizatiilor a fost sa puna de-un concert maraton in Piata Matache. Primariei i-a fost usor sa nu acorde autorizatia, odata ce zona fusese declarata santier. Asa s-au nascut doua evenimente alternative care, nu-i asa, nu pot fi considerate manifestatii: sambata, in jur de o suta de cetateni s-au adunat in fata pietei cu aparate foto si caiete de desen pen­tru a imortaliza atat cat se putea vedea din Hala, prin zidul de jandarmi. Tot in piata, luni la 13.30, o sirena a declansat un “atac de cord” indragos­titilor de Bucurestiul istoric. Au cazut secerati, printre nedumeritii cu sacose, 80-90 de amorezi; cand si-au revenit din “atac”, au alergat cu mesaje de dragoste scrise pe panglici rosii sa le lege de grilajele care blocau intrarea in Hala. Cu acest prilej, am intrat si eu pe scena muzicala. Sau poate indrazniti sa sustineti ca sunetul unei sirene nu produce emotie artistica?

P.S. Cauta "piata matache flashmob" pe youtube.