O feerie literara de Matei Visniec, cu actiunea la Paris.
Actiunea cartii este plasata intr-un Paris cat se poate de concret, descris cu mare acuitate vizuala, sonora si chiar olfactiva. Matei Visniec, cunoscut in primul rand ca dramaturg, este si poet. El are viziune sau mai precis viziuni, care se proiecteaza si se imbina in mod neasteptat pe acest fundal parizian.
„-Sunteti autor sau personaj?“ Este intrebarea cheie printre obisnuitii cafenelei Saint Médard, unde misuna o lume pestrita, animata, manipulata si chiar terorizata uneori de misteriosul domn Cambreleng, un editor care si-a fixat ca misiune „traversarea frontierelor interioare“. Naratorul, in al carui autoportret regasim numeroase elemente din tineretea lui Matei Visniec, nu ezita sa-si proiecteze reveriile, trecand de la amintirile din frigul ultimilor ani de comunism ceausist la fulgeratoarea sa glorie pariziana, ilustrata de impactul poemului sau „Corabia“, care a condus, nici mai mult nici mai putin, la prabusirea intregului sistem comunist.
El face parte dintre „scriitorii ratati“ care se aduna la cafeneaua Saint Médard si pe care domnul Cambreleng nu ezita sa-i apostrofeze: „- Toti scrieti, toti considerati ca aveti ceva de spus, in loc sa incercati sa fiti fericiti.“ Bizarul editor pune degetul chiar pe rana scriitorului roman: „-Voi romanii sunteti prizonierii lui Cioran, Ionescu si Eliade. Fiecare scriitor roman care vine la Paris are in minte modelul de reusita al celor trei. Si atunci, in mod visceral, vreti sa deveniti un Ionescu, un Cioran, un Eliade.“ Cafeneaua Saint Médard este un turn Babel in miniatura, in care se reflecta intreaga lume si istoria ei. Japoneza Kyoko si cehoaica Jaroslava, care poarta o imensa palarie galbena, i se alatura domnului Pantelis „scriitor ratat cu origine multipla“, armean, grec, rus si evreu.
Personaje sau autori, de multe ori amandoua pe rand, ei se lupta cu panica creatiei si asteapta, timid, fericirea.