De Citit : Editoriale

Sf. Valentin si Dragobete sunt niste intrusi

| 05 martie

Adevarata sarbatoare a dragostei e Martisorul.
Cica acum doua-trei decenii, cam pe vremea asta, un ARO cu etnologi ar fi ramas innoroiat intr-un sat din nordul Olteniei. Cercetatorii ar fi fost astfel obligati sa mai zaboveasca in acea zona folclorica virgina si izolata. Si asa ar fi descoperit Dragobetele.
Ei da: ancestrala sarbatoare, get-beget romaneasca, despre care scriu azi cu sarg jurnalistii juniori, cu trimitere la Saturnalii si citate din Eliade, este admirabila, sublima, dar… restransa la arealul catorva catune. Soarta ei favorabila a venit in ultimii ani, ca o reactie la balciul tot mai disperat si mai degradant uman al Valentine-ului. Nu doar pasunistii cu ie si bundita s-au convertit peste noapte la cultul Cupidonului neaos. Marketingul a adoptat moda ca sa-si pozitioneze brandurile alternative si „romanesti“. Cluburile au initiat petreceri de Dragobete, tocmai ca sa-si atraga clientii sastisiti de inimioare, viori si alte brizbrizuri conventionale.
E ca si cum ai citi un Noica dupa ce ai terminat ultimul chicklit la moda. Dragobetele se configu­reaza la fel de conformist si de intepenit in maniera ca si rivalul sau catolico-protestant: o festivitate la fel de straina, la fel de slab resimtita de romanul de rand; si, totusi, la fel de indarjit impusa de canalele oficiale. E ca un fel de capsula a timpului cu „instructiuni despre cum sa fii roman“. E inca un altoi cultural nenatural! Adevarata sarbatoare primavaratica a moldovlahilor este Martisorul. Fiecare dintre noi a dat si – dupa caz – a purtat marturi de Martisor. E ceea ce am invatat de la generatia dinainte si predam celor de dupa noi.
E un ritual pe care il indeplinim fara sa ne struneasca nici boierii mintii, nici ciocoii globalizarii. Participam la ea dezinteresati, nici momiti de super-oferte, nici constransi de conventii. Dam si primim martisoare de bunavoie: singurul mod in care se pot comunica dragostea si speranta – impletite intr-un snur.
www.textier.ro