De Citit : Editoriale

Scurgerile lui Uichi (1)

| 15 decembrie

Ca principiu, faptul ca Wikileaks a publicat o gramada de documente secrete, punandu-i in incurcatura pe mai marii lumii, mi se pare OK.

Multi ziaristi si oameni politici au gasit prilejul de a se ridiculiza, batand apa in piua pe ideea ca "secretele diplomatice" nu trebuie sa iasa la lumina. Prostimea adica, nu ar trebui sa afle cum este dusa de nas… Printre campioni, un ministru francez care a declarat, ritos, "o societate transparenta este o societate totalitara"… Probabil ca se gandea, iau un exemplu la intamplare, la multinationala farmaceutica Pfizer. Dupa ce a testat in Nigeria medicamentul Trovan care a omorat 11 copii si a lasat handicapati alte cateva mii, Pfizer a incercat sa-l compromita pe un ministru al justitiei ca sa-l "convinga" sa inmormanteze procesele pentru despagubire… Adevarul e insa ca lucrurile sunt tare incurcate si se schimba de la o zi la alta.

Arestarea lui Julian Assange, arhanghelul de la Wikileaks care a lovit cu sabia inflacarata a Cuvantului revelator, nu este doar ridicola… Este ea, ce-i drept, si ridicola, pentru ca cele doua "victime" ale presupusului viol consimtisera sa aibe relatii sexuale cu Assange, si doar circumstantele au "nemultumit" justitia suedeza. Intrebarea care trebuie pusa este, vrem nu vrem, cine are de castigat de pe urma revelatiilor Wikileaks.

Poate vom afla si de ce au aparut aceste "scurgeri ale lui Uichi". Bizara mi se pare, in primul rand, sursa. Sa nu uitam ca ne aflam la al treilea val de revelatii: primele doua priveau Irakul si Afganistanul. In toate cazurile, la origine s-ar afla un baiat de 23 de ani, care a lucrat intr-o baza secreta americana si a putut copia documente, pe care le-a trimis la Wikileaks. Dupa care, turnat de un hacker pe care l-a cunoscut pe net, a fost arestat, bagat la inchisoare si inculpat. Mai sa fie!