S-a discutat foarte mult despre scara evolutiei, atat in presa vremii cat si dupa.
In mare, se banuieste ca animalele se transforma dintr-un animal in altul pana cand ajung oameni. Asta e teoria in sine. Daca am dori sa o aplicam in momentul de fata in Bucuresti, nu am avea succes, pentru ca scara evolutiei tratata clasic da cam aceleasi rezultate. Am prefera, asadar, sa ne indreptam spre o metoda personala, mult mai directa, care insa ofera mai multe informatii vitale, cu deosebire despre fiinta umana. Deci, sa ne aruncam privirea spre acest mod inedit si sa analizam scara evolutiei de jos in sus, pe verticala, pana la o inaltime de 500 de metri. La nivelul marii intalnim cea mai mare bogatie de forme de viata. In primul rand intalnim omul, dupa aia cainele, pisica, porumbelul, vrabia, ariciul, melcul, porcul, gaina, oaia, vaca, calul si putin magarul. Aparent, toate aceste fiinte nu au nicio legatura intre ele, insa, de fapt, ele au – mancarea omului. Dar nu asta ne intereseaza, ci animalele care urmeaza pe scara evolutiei la bloc. Mijim ochii analitic si zarim a doua treapta a scarii evolutiei, mai precis intre 0 si trei metri. Bogatia e relativa: caini pe masini, oamenii de la etajul 1, intinzand rufe la uscat, porumbei care mananca de la geam, gaini pe garaje, pescarusi pe gunoaie si chiar si caini mai mici pe custi. Pana acum, metoda aceasta a demonstrat deja o asemanare clara pana la confundare intre primele doua nivele ale scarii evolutiei de la oras. Vom merge mai departe, sperand in continuare la o imbunatatire a diversitatii ecosistemului urban. Pe a treia treapta spre a patra, intre trei metri si 500 intalnim din nou omul, pisica, pescarusul si porumbelul, nu neaparat in aceasta ordine. Am demonstrat asadar, futilitatea acestei abordari. Sa o uitam.
[email protected]