Lunetisti pe jurnalisti
Primul buget pe care il taie orice companie cand se simte crivatul crizei este cel de publicitate. Uite asa se face ca piata de publicitate a scazut anul trecut cu vreo 40 la suta, iar anul asta a mai scazut de-acolo. Mai ales in presa audio-vizuala si virtuala, unde mijloacele de productie sunt tot mai ieftine, dar si in print, cheltuielile mari sunt cu salariile. Deci, logic, criza a taiat posturi si salarii. Pana aici este logica simpla. Acum, in timp ce in Franta statul subventiona abonamentele la ziare ca sa ajute presa, pun pariu ca in Romania, gulerele bej din fruntea statului se-mbatau de bucurie la gandul ca criza le face visele realitate. „Ba, criza asta, ‘tui mama ei, ne duce-n aprajdeu’ ma-sii! Da’ macar stiu ca mor si viermii astia de la ziare!“. „Mare esti, capitane, sa moara Dinu daca te mint! Trimite-le anafu’ la sanchi, sa vedem cum fac!“, se hahaiau in cor gulerele din fruntea statului, care intre timp devenisera maronii. Apoi s-au gandit ca, din punctul lor de vedere, un ziarist nu face munca de creatie.
„Sefu’, da daca e editorialist?“. „Adica cu edit, peist si copii si astea? E tot hot ma, fura“. Asa ca gulerele negre au hotarat ca o lege prin care nici scriitorii de carti sa nu-si mai ia drepturile de autor pentru ca folosesc baza materiala a angajatorului n-ar fi chiar deloc rea. „Sa plateasca si ei, da-i in erata mamii lor“. „Sefu’, da’ acum chiar ii rupem daca le mai dam. Si-au cam luat-o singuri de la criza…“. „Nu-i rupem ma, ii ajutam, ha ha ha! ’ti ai naibii cu Levantul tau!“.