Exista o perceptie destul de raspandita…
…cum ca societatea de piata, marketingul globalizat si consumerismul ne distrug traditiile, indepartandu-ne de latura lor pura, spirituala si sacra. In principiu, e OK sa ne pazim de excese consumeriste, de tip „goana dupa cadou“ sau dezmatul bahic si alimentar. Dar e de asemenea recomandabil sa evitam bigotismul si sa ne traim relaxat modernitatea.
Dintotdeauna sarbatorile au stimulat balciurile, iarmaroacele si carnava-lurile: este fateta lor profana si in definitiv purtatoare de culoare si antren. Dintotdeauna au existat si „negutatori in templu”, dar si simpli comercianti care pregatesc tot anul ocaziile festive, posibil aducatoare de castig onest. Se poate spune fara exagerare ca marele balci global al consumerismului poate conserva si transmite traditiile mai eficient. Exista unele reactii neaosiste si poporaniste pe care societatea de consum le poate exacerba; e cazul Dragobetelui, initial o sarbatoare endemica, limitata la cateva sate din Oltenia, care in ultimii ani a capatat o importanta crescanda, cu pondere nationala, fiindu-ne propusa tot mai insistent de catre unii factori comerciali ca o alternativa neaosa, „ecologica“, la Valentine’s Day.
In cazul Craciunului, putem spune ca datoram marketingului global anumite simboluri canonice legate de Mos Craciun, de brad si de reni. De pilda, vesmantul Mosului s-a fixat definitiv la culoarea rosie, datorita popularelor ilustratii de acum un secol din afisele Coca-Cola. Publicitatea este considerata in SUA o forma a culturii populare. Noi tindem sa o percepem ca pe o industrie brutala, „poluanta“. Ar fi bine sa nu pierdem din vedere ca exista o tusa umana in toate aceste manifestari; ca in marketingul si advertisingul cel mai modern se resimte – si la noi – un ecou al strigaturilor de la piata sau al tipuriturilor de la balci. Si acest ecou il resimtim cel mai bine tocmai de Sarbatori.