De Citit : Editoriale

Salvați băieți, salvați !

| 22 septembrie

Senzational de trist!

Ieri dimineată am ieșit din blocul poporului, și m-am indreptat spre metroul poporului. Era soare, frumos, cald. Dumnezeu a dat vreme bună, unui popor bun. O toamnă blândă, a întregului popor. Razele soarelui mângaiau crestetele tuturor. Adică ale poporului. Parcagiii poporului zâmbeau larg, politiștii poporului dirijau circulatia, magazinele poporului își deschideau portile, postașii poporului plecau prin cartierele poporului, cu gențiile pline de pensiile poporului. Toată lumea zâmbea, pentru că primul mare combinat al poporului fusese redat poporului. Copiii poporului se zbenguiau in curtile școlilor, iar muncitorii începeau fericiți ziua de lucru, cu gândul la toate celelalte avuții ale poporului, care urmau să revină exact in locurile de unde plecaseră. La popor. Prosperitatea poporului nu mai era o vorbă în vânt. Se făcuse primul pas. Mic, pentru salvarea poporului. Dar mare, pentru poporul însuși. Frunzele lovite de paloarea toamnei se retreziseră la viață, refuzând parcă să mai cadă din copacii poporului. Motoarele de la mașinile poporului torceau mai cu sârg, iar celebrele claxoane ale poporului urlau mult mai pline de entuziasm decât intr-o zi obișnuită. Străzile erau pline de popor. Ce sens mai avea sa mergem la lucru? In calitate de popor improprietărit cu toate avuțiile, se cheamă că eram deja bogați. Prin urmare, incepeam nouă viață a poporului cu o zi liberă. Artiștii poporului au ieșit pe străzi să spună glume, epigrame, poezii, și să cânte cântecele favorite ale poporului. Ce frumoasă era bucuria simplă, curată, a poporului.
Până azi dimineață, când poporul s-a trezit din nou sarac. Combinatul nu mai e al poporului. Cred că va fi dat, până la urmă, unui alt popor. Nu-mi dau seama ce se-ntamplă. Cred că cineva face mișto de poporul nostru.