al doilea Punctum
Intamplarea face ca, intr-una si aceeasi seara ploioasa si rece in care, la Libraria de carte engleza Anthony Frost, se lansa cel de-al doilea numar al revistei de fotografie Punctum, joi 4 martie, sa am bilet rezervat la Odeon pentru spectacolul lui Radu Afrim, Cata speranta. Frumoasa si bizara coincidenta, insa cum nu am instrumente suficient de slefuite sa judec o piesa de teatru, ma opresc doar la felia „vizuala“ si va spun: editata de Cosmin Bumbut, revista Punctum – proiect demarat la sfarsitul anului trecut, pe cand tot mai multe ingrediente de ordin financiar pareau sa descurajeze definitiv tentatiile editoriale de orice fel – exploreaza practici si optiuni estetice ale artistilor contemporani dedicati mediului fotografic, propunandu-si ca, periodic, sa invite in paginile ei, portofolii de imagini ale unor personalitati culturale curtate de ingerul fotografiei. Interviul realizat aici de Bumbut cu Radu Afrim ni-l dezvaluie pe regizorul de teatru drept un personaj calm, cald, nefardat si deloc pandit de vanitate.
Seria de fotografii alb/negru publicata in Punctum (versiunea „usor extinsa“ fiind prezentata in expozitia de la Libraria Anthony Frost, timp de vreo trei saptamani) s-ar plasa undeva intre improvizatie si studiu de expresie, imaginile fiind, dupa spusele lui Afrim, „rezultatul unei bune prietenii“ legate de regizor cu actorii ori elevii care joaca in piesele sale. „Oscilez intre un cadru foarte bine regizat, aranjat, cu detalii atent lucrate, si ceva surprinzator, salbatic si imprevizibil“, precizeaza Afrim in interviul din Punctum. Revista este una consistenta si dincolo de acest episod, pentru ca tinuta ei grafica si calitatea tipografiei sa-ti propuna sa intarzii cu ea buna bucata de vreme pana ce-si gaseste locul intr-un raft.