De Citit : Editoriale

Rezolvarea

| 16 mai

Cu caciula brumarie trasa adanc peste ochi, Ivan Ivanovici Pesnikov intra in crasma. Se uita in dreapta, se uita in stanga, numai cu coada ochiului, sa nu-i ghiceasca nimeni vreo intentie. Atat ar mai lipsi. Se asaza intr-un colt, isi ia o vodca mare, apoi inca una si se pune pe asteptat. Din cand in cand, isi consulta ceasul Pobeda, tot asa, ferit de ochiul publicului vorbaret. Ciudat, dar publicul vorbaret l-a simtit din prima, si o boare rece trece prin inima si stomacul fiecarui chefliu. Ivan Ivanovici lucreaza la CEKA si se vede. Insa azi n-a venit sa aresteze pe nimeni. Azi are el probleme mari si grele. Grele! Insurmontabile. Bea indarjit. Si, pentru prima data in viata lui, e foarte temator.
Dimineata, credea ca i-a pus Dumnezeu, ptiu!, Komsomolu’ mana-n cap. A fost chemat la tovarasul Stalin. El, in persoana, la marele, uriasul, atotputernicul parinte al Sovietelor. A intrat cu semerenie, iar celebra mustata s-a ridicat binevoitor.
— Tovarase… hm… tovarasee… Pesnikov… Asa, asa, a zambit si mai larg Iosif Vissarionovici. Te-am chemat intr-o chestiune importanta nationala. Iubesti partidul? He, he, fireste, cine nu iubeste partidul? Dusmanul nu-l iubeste!
Stalin a facut o pauza scurta:
— Dusmanul, draga Pesnikov, dusmanul nu doarme niciodata!
Ivan Ivanovici a crezut in clipa aia ca face pe el.
— Sa-l lichidam, tovarase Stalin! Sa-l smulgem din radacina! – a rostit avantat.
— Ehei, nu e asa cum crezi tu, viata e tare complicata.
Intr-adevar, viata era mult mai complicata. Asa a aflat Ivan ca Rusia avea o problema. Marele scriitor Macarovski traia un moment de cumpana. El idolul natiunii, cantaretul revolutiei, fusese contactat de elemente dusmanoase. "Stii cum actioneaza, cu sosele, cu momele, cu minciuni…" "Sa-i lichidam!"
Stalin l-a privit induiosat. Nu era posibil, putregaiul asta are acoperire diplomatica, e forta straina.
— Ma tem ca, daca Macarovski al nostru nu le va face pe plac, sa nu-l lichideze! Va trebui sa-l veghezi ca pe ochii din cap, sa-l aperi cu pretul vietii! Ce-o sa zica poporul?
Ivan a inghetat. O sudoare rece l-a scaldat. Stalin si-a vanturat degetele "hai, gata, am incheiat discutia". Iar Ivan a iesit in frig, naucit. In mintea lui se facuse, brusc, lumina. Era pierdut. Tatuca il voia mort pe netrebnicul ala, dar, de-ar fi murit de-adevaratelea, el, Ivan, putea sa-si traga un glonte in cap, pentru neglijenta. Iar daca-l lasa sa traiasca, pentru tradare… Ajuns acasa, a calcat-o-n picioare pe Avdotia. "Na, satura-te!"
Acum sta si se uita la ceas, in timp ce musterii se evapora. Anusca cea rotunda ca un harbuz il fixeaza cu ochii ei albastri, dindaratul tejghelei.
Intra Stepan. Il zareste si vine direct, franc, decis.
— Cum a fost? Ce a zis?
— Bine, tovarase Pesnikov. A zis doar atat: "Nu trageti, tovarasi!" Credem ca s-a sinucis.