Herta Müller, Calatorie intr-un picior, Editura Humanitas, 2010.
Discutii aplicate si aprinse, zilele astea, despre ce i-a zis Herta Müller lui Gabriel Liiceanu la Ateneu, cu ce a venit imbracata, cate autografe a dat la Kretulescu si ce parfum foloseste. Asa ca sa zic cateva vorbe, orisicat, despre unul dintre cele doua romane care i-au aparut de curand la Humanitas. Primul pe care l-a scris dupa ce a ajuns in RFG si in care e vorba, ati ghicit, despre o tipa care pleaca din Romania lui Ceausescu si ajunge in Germania. Daca va asteptati sa cititi ceva de soiul „cat am suferit in Romania si ce bine mi-a fost din prima zi in lumea libera”, n-ati ghicit.
E un roman despre nauceala cuiva care pleaca numai pe jumatate din tara unde i-au ramas trecutul si prietenii si ajunge intr-o tara in care trebuie sa ia totul de la capat. Un roman in care nimic nu trimite direct la viata Hertei Müller, desi tot ce e scris acolo te face sa te gandesti la ea, ca la un personaj desenat in filigran, care da autenticitate cartii. Cum e sa ajungi intr-o gara din RFG unde te asteapta altcineva, nu cel pe care sperai sa-l intalnesti, cum e sa nimeresti intr-un imobil pentru azilanti si cum te adaptezi in noua ta tara, pas cu pas, fara sa simti ca aici ar fi libertatea visata, si cum primesti carti postale de la prietenii ramasi in cealalta tara, cea din care ai plecat. Nimic spectaculos la repovestire, daca e sa comparam viata personajului cu aceea a Hertei Müller, dar cata tensiune comprima acest roman care, fara a fi o capodopera, e pasul urias care separa un scriitor talentat de unul de mana intai!
P.S. Ce lovitura pe Herta Müller sa afle ca Oscar Pastior, batranul poet care i-a povestit experientele sale de cinci ani de lagar in URSS, a fost colaborator al Securitatii! Nu cred ca Herta, care dupa convorbirile cu Pastior, a scris romanul Leaganul respiratiei, aparut si el la Humanitas, face deosebirea intre „turnatorii lor” si „turnatorii nostri”. Pur si simplu, nu poate pune semnul egalitatii intre turnatorii tineri, pe care ii detesta, si victimele represiunii securistice, ca Oscar Pastior.