De Citit : Editoriale

Prieteni vechi

| 28 aprilie

Infernul e-n ceilalti. Pe bune!

O dezamagire neguroasa il intovaraseste pe Popescu (zis Popicu) la intoarcerea acasa. Nu-si vazuse colegii douazeci de ani, de la vechea intalnire care se intamplase la alti treizeci de ani de la terminarea liceului. Ei bine, acum i-a vazut. Aprinde luminile, admira cu un suspin interiorul apartamentului impecabil. Isi priveste mainile, varful pantofilor si-si pipaie cureaua. Toata seara a stat cu ochii pe cureaua lui Vladimir (zis Ciresa). Trasa, cu creturi la pantaloni, deasupra buricului. Atat de dizgratios, incat nu si-a putut dezlipi ochii de straniul esafodaj. O burta cu pantaloni de om batran. Ah, si manseta sarita de glezne! Dar Gino (Furia rece)? Cu un cap ca o para flescaita iesind din ruina colilie. De parca ninsese rar pe o gramada de boarfe vechi. Alaturi, Sandel (zis Viteza) isi sugea dintii ritmic si scotea o limba ca un melc la fiecare fraza. Iar Adrian (Gulie) schimba ochelari dupa ochelari, cersea de la altii, sa perceapa nota de plata…
Pana la urma, i s-au potrivit cei ai lui Mache (Matahala salbatica). Iar scociul care unea saua lentilelor parea o tumora crescuta pe fata lui. Asta n-a fost intalnire. A fost o revarsare de flegme-n batiste, ochi aposi, nasuri picurande, scurteici verzui, camasi fara nasturi. Si, colac peste pupaza, portofele jerpelite pe dinafara si pe dinauntru. O vorbaraie lunga despre boli si doctori. Vinul, ieftin si prost, mancarea, o colcaiala. Popescu isi umfla pectoralii in fata oglinzii de Murano. Se priveste incruntat si isi pipaie falcile, trage de pungile ochilor, isi freaca lobii urechilor. Nu, niciodata, el, nu! Cei puternici, nu. Soarta surade gales celor puternici, vizionari. La culcare, strengarule, isi spune, usurat. Apoi isi descheie corsetul, isi extrage placa, isi scoate din ureche proteza. Va adormi fericit.