De Citit : Editoriale

Povestea Ideo Ideis

| 19 august

Ideo Ideis s-a luptat anul acesta nu numai cu indiferenta din jur. S-a luptat si cu criza. Si a castigat! Bravo.

Se pregatea o zi caniculara, ca oricare alta de iulie. Intr-o duba, pe la orele 5 dimineata s-au urcat 3 pusti: 2 fete si un baiat dintr-un orasel fara teatru si fara cinematograf. Nu aveau mai mult de 16 ani. Soferul conducea grabit, iar ochii lor scanteiau a ceva ce astazi numim teatru tanar. Au ajuns in capitala. Pe o strada veche, de pe Lipscani, au gasit ce cautau: oameni-prieteni. O specie ciudata dar inca existenta. Locuiau in cladirea, ce acum nu se mai numeste asa, Casandra. Studioul de Teatru Casandra. Si astfel, cei 3 pusti, inarmati cu vitamine, s-au pus pe carat decor.
Si-au luat la revedere de la oamenii-prieteni si au pornit mai departe. Prin mahalalele Bucurestiului, spre apus, pana in locul numit Filaret. Cautau panze negre imense. In aceeasi noapte, doi baieti coborau scarile unui camin de liceu din Alexandria, carand in spate suluri imense de material. Intreaga casa a unei femei-croitorese a fost pentru doua zile acoperita de uriase panze negre. Dupa trei zile, uriasele panze se inaltau pe stangile vechii scene… Incepea IDEO IDEIS. S-a dat sfoara-n tara si a venit pustimea din tot taramul. In prima zi insa, la primul spectacol, la prima trupa, Zeul Electricitatii din orasel a decis sa se razbune pe tinerii rebeli-in-idei. …Lumina s-a stins, curentul s-a luat, sala s-a panicat. Dar la lumina zilei, inlaturand panzele negre de la geamuri, actorii au continuat spectacolul. S-a spus ultima replica si s-au aplecat spre aplauze. Au inteles atunci cu totii. …Iar povestea continua de 4 ani. E o poveste fara sfarsit si mereu altfel… despre tine, Ideo Ideis si prietenie. Acum, in 2009, intre 16-21 august. Tot la Alexandria.
un articol de Andreea Bortun