Papa vs Fondul
Multe sperante se leaga de Papa Francisc. In toata lumea se aud voci de bucurie: Americile se mandresc cu noul suveran, Italia il vede ca pe unul dintre fiii sai. Ca si in cazul lui Obama, schimbarea de directie nu putea fi mai palpabila, mai vizibila. Obama era primul presedinte american de culoare, Jorge Mario Bergoglio devenea de curand primul Papa din afara Europei si primul Papa iezuit. Ba, astazi, la inaugurare, ne-a surprins cand nu l-am mai vazut calare pe Papa-mobilul lui Ioan Paul II, ci intr-o decapotabila fara protectie. Papa Francisc pare glumet, destins, comunicativ si si-a batut in cuie reperele mandatului: saracii trebuie protejati, mediul trebuie protejat, noi trebuie sa ne protejam intre noi. Cuvinte frumoase pentru Biserica Catolica, cea cu catedrale opulente si trecut cvasi-despotic.
Apoi au aparut controversele. Bergoglio ar fi implicat in rapirile a doi clerici, in 1976, de catre junta militara din Argentina. Ca ar fi anti-britanic, facandu-i acum un an uzurpatori pe englezi si primind-o la Vatican pe Cristina Kirchner, presedintele argentinian, inaintea oricarui alt sef de stat, pentru a vorbi despre Insulele Falkland. Despre Ordinul Iezuit se barfeste de mult timp. Ba ca ar vrea sa construiasca al treilea Templu in Ierusalim, ba ca este antisemit. Asa ca putem alimenta si dezbaterile la nesfarsit.
Ce mi se pare insa interesant este conflictul dintre Jorge Mario Bergoglio si Fondul Monetar International. Daca as avea voie sa fiu o musca pe perete, despre asta as vrea sa aflu. Papa Francisc este un vechi opozant al FMI, organism care, prin intelegere de traditie cu americanii care “tin” mereu Banca Mondiala, este condus mereu de un finantist european.
Acum, ma intreb eu, nu ar trebui sa fie invers? Ganditi-va. Cum ar fi ca Fondul sa invete de la Vatican sa-si aleaga democratic un director apropiat de oameni iar Vaticanul sa aleaga o femeie iubitoare de traditie? Glumesc.