Pekin – 1966, Mangalia – 1971, Bucuresti 2008.
O sa spuneti ca exagerez si o sa va dau dreptate. In China, timp de doi ani, arta a fost inamic public. In cadrul programului, multi chinezi au fost executati pentru ca prea s-au dat intelectuali; unui pianist celebru i-au fost zdrobite degetele pentru ca a indraznit sa cante Chopin. Inspirat de succesul inregistrat de tovarasii asiatici, Ceausescu, proaspat intors din vizita la Pekin, a tinut un istoric discurs – „tezele din iulie” – la Mangalia. O reeditare a recomandarilor facute de criticul de arta Nicolae Ceausescu o gasiti pe you tube*. Ideea e ca valorile culturale sunt cele pe care le decide partidul, nu artistul. Si uite ca anul asta, ideea asta a revenit in forta. Reforma Institutelor Culturale romane a traumatizat dinozaurii. Cum e posibil sa ne abandonam kitsch-urile noastre traditionale pentru poneii roz cu zvastica de la New York (expozitia „Freedom for lazy people”)? Dar pentru gravura lui Alexandru Radvan cu Iuda spanzurat, cu penisul in erectie si – ptiu, drace – in plina ejaculare (expusa in Germania)? Ca sa nu mai vorbim despre ultima traznaie de la Atelier 35, unde silueta Romaniei a fost umpluta – de un grafician ungur!!! – cu mascari, intre care cea mai deocheata a fost o, un, aa, sex de femeie. Revolutia culturala care s-a starnit a inclus, la scara damboviteana, mobilizarea patriotica a parlamentului care a expediat o comisie de artisti gen Funar pe capul ICR-ului, o executie publica a lui Patapievici via artileria Antenelor si pogromul cultural nationalist sovin al fratilor Roncea care au vandalizat Atelierul 35. Asa, frate, sa-i terminam pe tradatorii identitatii noastre culturale. Sa nu cumva sa apuce sa faca valuri si sa patim ca-n cinematografie, unde ne-au facut de ras alti destrabalati, care-au scapat de sub supaveghere, mama lor de oscaruri si ursuleti de argint!
*http://uk.youtube.com/watch?v=YthLx3nxar8