Nicaieri…
Germania nu e Romania. Romania nu-i Maroc. Maroc are rege, care face si drege. Germania are Cancelar. Si biciclete pe trotuar. Romania are pe dracu‘. Diferentele dintre tarile astea trei sunt mari, dar pe toate trei le leaga ceva. Exista, in toate trei, o functie extrem de importanta in ierarhizarea societatii: taximetristul. Cunoasteti taximetristul roman. Stie exact ca fratele presedintelui face comert cu arme, ca politicienii se inteleg de fapt intre ei, ca strainii ne-au cumparat tara si ca, in principiu, lumea e condusa de organizatiile secrete iudeo-masonice. In Maroc, acum un an, am conversat in franceza mea evaziva cu un taximetrist. Plecam din Marjan, un supermarket din singura retea de genul asta din tara. Taximetristul ma asigura ca imi va spune un mare secret. Il asigur ca va fi ingropat cu mine o data. Si aflu, astfel, ca lantul Marjan este o afacere la limita legalitatii a fratelui regelui Mohamed al VI-lea. Si ca mai are si altele, cu arme. „Vous etes sur?“, ma asigur. „Mais bien sur que je suis sur!“. Ieri iau un taxi din Garching spre aeroportul Munchen. Taximetristul era din clasa muncitoare germana. Cu mustacioara si tatuaj pe mana. Il intep. „Ein schoenes Land haben sie“. Cum m-asteptam, atat i-a trebuit. Mi-a povestit urmatoarele: ca in Germania politicienii fura. Ca se cearta la televizor, dar apoi beau impreuna. Ca nu se stie unde s-au dus banii. Ca in Germania se fura rau de tot, dar nu se afla decat ici colo. Ca se adanceste decalajul dintre nemtii bogati si cei saraci. Ca tinerii nu au perspective. Si, cireasa de pe tort: ca pentru prima data de cand isi aduce el aminte, s-au taiat si impozitat pensiile.
Neamtu‘ tot roman.