De Citit : Editoriale

N-am inventat noi cainele comunitar

| 15 iunie

Cainele, cel mai bun prieten de pe Facebook al omului

Hai sa ne enervam! Sa nu uitam de unde am plecat cu alegerile astea. Noi, cei din Bucuresti, dar si cam toti ceilalti de pe la orase. Care a fost prima revendicare cetateneasca in toate sondajele cu astfel de revendicari? Problema cainilor comunitari a fost cap de lista in nemultumirile cetatenilor fata de administratia locala. Pe undeva e induiosator. Pare ca suntem tampiti daca, la cate nu se fac, problema cainilor sta mot in varful piramidei grijilor. Dar s-o luam de buna si sa ne concentram. In primul rand, ma intreb, cum mai poate fi reales un primar care, dupa patru ani, are ca prim obiectiv al noului mandat problema cainilor? Ba mai mult, unul care zice in campanie ca e o problema cu care va da de pamant imediat, de-or sa-i sara ochii, de-o s-o pufneasca borsu’ pe nas. Tac-pac!
Dar hai, totusi, sa ne enervam! Timp de opt ani, ONG-uri, structuri UE, dar si asociatii de aiurea interesate, dar si oripilate de prostia romaneasca, au trimis tot soiul de rapoarte, documente, exemple de urmat in aceasta deja penibila problema a cainilor comunitari. De la Sulfina Barbu, care patrona legea cainilor comunitari in Parlament, pana la prefectul Capitalei, Atanasoaei, unul nu a pus mana sa vada cum s-a rezolvat rahatul asta in alte orase. Dupa cum nu suntem primii prosti sau primii corupti care traiesc pe acest pamant, tot asa, nu suntem nici primii muscati de cur pe strada. Sper sa nu mai vedem inca patru ani lamentari de blogari sau campanii de gagici statute care vor sa salveze nu stiu ce sau, din contra, sa nu salveze. Hai sa ne uitam la altii cum au scapat de caini. Avem povestile lor de succes. E atat de simplu, in plm.