Bucuresti
Mi-am luat de mult gandul de la Teapa lui Ghildus si la fel ca multi altii am ajuns sa-i ignor definitiv prezenta in oras, de vreme ce, in ciuda dezaprobarilor publice si a propunerilor privind reinstalarea ei, Primaria Capitalei nu vrea sa-si asume un astfel de proiect. In schimb, in ultimele luni, o serie de solutii ce privesc sistematizarea urbanistica, organizarea spatiului public, salubrizarea unor scuaruri, pura infrumusetare in cheie nationalist-identitara ori bunul plac al puterii provoaca unde de soc in peisajul vizual al Bucurestiului. Si pentru ca de cele mai multe ori demersul e lipsit de transparenta, legea 52/2003 cu privire la obligatia organizarii unei dezbateri publice e constant ignorata, avizele se iau din mers si doar sub presiunea unor specialisti, institutii ori ONG-uri, deasupra tuturor acestor gesturi pluteste o nefericita suspiciune. Lista lucrarilor neavizate de Comisia Monumentelor de For Public este, la randul ei, una halucinant de grea, multe dintre piese strecurandu-se in oras prin usa din spate ori sub argumentul unei instalari temporare, un exemplu central fiind dat de grosolanul instrument muzical parcat in imediata vecinatate a Universitatii.
De altfel intreg centrul Bucurestiului constituie in aceste zile obiectul unor discutii ce pun la indoiala prioritati in cheltuirea banului public: Teatrul National este bantuit de fantoma unui santier menit nu doar sa-l consolideze, ci si sa-i modifice major fizionomia, in timp ce esplanada lui este deja confiscata de viitoarea „Caruta cu paiate“ a sculptorului Bolborea; iar statuile sunt rand pe rand stramutate pentru a face posibila realizarea unui parcaj subteran de mari dimensiuni in zona Universitatii, actiune fragmentat comunicata de Primaria Generala si, implicit, contestata, initial de Uniunea Arhitectilor din Romania, ulterior de Asociatia Umanista din Romania si alte organizatii nonguvernamentale. Reactionati.