E pentru cine se pregateste.
Nuntasii au ridicat glasurile, semn ca alcoolul, topaiala si sarmalele isi indeplinesc misiunea. Mirele, Ivan, a invitat-o pe mama soacra la dans, iar ea il soarbe din ochi. Soacra se gudura ametita, de parca ar fi numai al ei. Mirela simte o impunsatura in inima, e posibil ca tocmai maica-sa…? Cumetri, veri, rude uitate, cu furculite si gulere ridicate, hahaiesc de zguduie cortul: "Geam-pa-pa-pa-ra-ua!“ sau "Pe-ri-ri-ni-ni-ta!“, cu accent pe ultima silaba. Rad ca prostii. Mirela nu-si deosebeste unchii de-ai lui. Toti inoata in sudoare, incinsi intr-unul si acelasi costum bleu-petrol, cu iz naftalina. Invart cutitoaie lungi, cu care sectioneaza miei, vitel, gaini, claponi. E o duhoare de seu care o intoarce pe dos. Noroc ca o pipaie cineva pe picior, ridicandu-i rochia alba. Sunt trei baietei care se holbeaza la chiloteii ei rosii, cu danteluta. Apuca sa auda: "Mama, ce buna e miresuca!“ Trosc, fiecare primeste cate o scatoalca peste ceafa. Dar nu se poate abtine sa zambeasca. E buna, da! Pana si bunicul lui Ivan (Ivan cel Groaznic, cum ii zic rudele), cu nasul cat patlagica buboasa, se uita la ea gales. "Ah, puica frageda! Papa-te-ar mosu’!“ "Bunicule!“ "Of, fetito, de eram mai tanar!“ Petrecerea a invaluit-o ca o furtuna, ametind-o.
Cand se trezeste, e inca intuneric. Si liniste. Ivan o priveste fix. Mirela deschide gura sa-i zica: "Ia-ma, sunt a ta!“, cand se trezeste cu un mar in gura, blocandu-i falca. Nu-i in pat, ci pe ceva tare, si nu in dormitor, ci in bucatarie, langa cuptorul duduind. Goala. Pe masa. Legata fedeles. De dincolo se aude vocea lui Ivan cel Groaznic. "Mai asteptam mult, nepoate? Mi-e foame!“ Ivan se enerveaza. "Nesatuilor!“ – se zborseste. Apoi, cu drag: "Cuminte, fata gustoasa!“ Si deschide usa cuptorului.