Sunt si carti bune pe lumea asta.
Valeriu Anania, Memorii, Editura Polirom. Valeriu Anania este numele de mirean al I.P.S.
Bartolomeu Anania, arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului si mitropolit al Albei, Clujului, Crisanei si Maramuresului. Autorul a avut o viata plina de peripetii. Pe cand era elev al Seminarului Teologic Central din Bucuresti (1933–1941) s-a inscris in Fratiile de Cruce, o organizatie legionara pentru tineret, pe vremea aceea aflata in ilegalitate. A activat in cadrul acestei Fratii, la inceput clandestin, apoi pe fata, dupa venirea legionarilor la putere (14 sept.1940 – 28 ian.1941). Dupa o scurta perioada plina de avant si energie, perioada ilegalitatii, se departeaza de miscare. Se calugareste la Manastirea Antim si devine diacon, dar are ghinion.
In august 1941 participa din intamplare la inmormantarea lui Horia Codreanu, fratele lui Zelea Codreanu. Este arestat in cimitirul Patrunjelul din Bucuresti si in urma unei scurte anchete este catalogat drept legionar: „Ancheta in sine a ramas fara importanta si fara urmari judiciare. Dar atunci mi s-a facut fisa: fisa cu nume si prenume, cu datele personale si, mai ales, cu un calificativ politic precis: legionar.“, scrie autorul. Si continua: „Aceasta fisa avea sa ma urmareasca de-a lungul unei vieti, implacabila ca o fatalitate, intr-un secol in care individul devine omul-fisa, omul dosar, omul cazier, omul-amprenta digitala.“ Din momentul cand a fost clasificat drept legionar Valeriu Anania are o viata plina de „aventuri“, urmarit fiind de stampila pe care autoritatile antonesciene i-au pus-o pe frunte: legionar. Va face puscarie, nu multa, in timpul razboiului, apoi, in 1958, va fi condamnat pentru „activitate legionara“ la 20 de ani de puscarie. In 1964 este eliberat laolalta cu ceilalti detinuti politici. Nu v-am povestit decat inceputul acestor Memorii, care marturisesc despre ce inseamna pacatele tineretii. O carte pe care merita s-o cititi.