O productie Bulgaria-bunavointa romaneasca
Marele Balcic nu mi se pare deloc atragator. Mi se pare mai degraba trist, golit de viata, plictisit si comunicandu-ti la orice pas: pleaca acasa, ce cauti pe-aici, du-te, ba, n-auzi? Ceea ce te si grabesti sa faci. Nu-ti vine, Doamne fereste sa iti iei camera la hotel, sa mai iscodesti gazdele de un locsor, sa ramai cu orice pret. Nu. E asa, un sentiment care inveleste acest satuc, ceva de localitate odinioara triumfatoare, fecunda, cu acea atingere a nobletii, ajunsa acum realmente pe butuci, cazuta, scorojita, parasita. Exact senzatia de la Herculane. Acolo poate e mai apasata, caci nu-ti apar din senin manunchiuri de oameni cautand sa te faca sa crezi ca e totul in regula, vanzandu-ti pepeni si inghetata si ridicandu-ti in fata terase cu vedere la mofete.
Pe cand la Balcic exista o figuratie care poate avea pretentii de actorie pana la un punct, iti infatiseaza totul ca fiind normal. Bulgari amabili care vorbesc concomitent patru limbi utile din senin, fara sa-i intrebi, doar-doar te prind si tu chiar ciulesti urechea cand e vorba de romana, sefi de terase gata sa-ti gazduiasca si nunta daca te decizi s-o faci spontan, muzica nu-i o problema, pot sa-ti toarne si manele, au, politisti veghind la linistea din micul targ. Si scenografia functioneaza binisor: hoteluri ticsite, parcari improvizate fiindca e mare cererea, afise cu mari sau mici spectacole dau impresia de efervescenta culturala estivala. Dar nu e asa, simti asta. Cladirile ii tradeaza. Sunt asa triste, asa insetate de prezenta omului, de binefacerile pe care el ar putea sa le ofere incat chiar le plangi de mila, sunt uitate si lasate acolo de parca ar fi pastratoarele unor molimi teribile, blestemul timpului ii tine pe toti deoparte. Singurul loc minunat este Castelul Reginei Maria, pe care-l vezi cu 10 leva daca te simti adult. Dar dupa ce-l vizitezi, pleci mai repede.