De Citit : Editoriale

Mare targ de mesteri la Bucuresti: mesteri de jazz

| 28 octombrie

Fanii de jazz cresc odata cu tara.

Festivalul de Jazz Masters of Jazz a reusit, cu succes, a doua sa editie. Putem, deci, sa vorbim de implinirea primelor doua conditii pentru a avea o linie muzicala dreapta. (Rog organizatorii sa ia chestia de mai sus ca incurajare pentru anul viitor). Bucuria pe care mi-o provoaca acest eveniment nu e doar cea de simplu consumator de jazz din seria marilor maestri. Sigur ca e un imens cadou sa ai pe o scena dintr-un chinuit colt sud-est european vedete care ingenuncheaza mari capitale. Vedete pe care un public autohton, asa cum e dansul, mic si incapatanat, tot spera sa le asculte pe viu. Celalalt mare castig este prozelitismul.

Sau, daca vreti, contraofensiva. Nu pot sa ma impac cu una dintre surprizele produse de o cercetare pe consumul de mass media al tinerilor din tara noastra. A existat acolo o intrebare despre vedetele cu care copiii si-ar dori sa semene cand vor fi mari. Nu am nimic cu Guta. Am avut o prejudecata fata de manelist pana cand l-am ascultat cantand muzica banateana. Dar de aici pana la a-l descoperi ca fiind principalul model al pustimii e o cale lunga pentru simpatia mea. De aceea sper aproape mistic in festivalul dedicat maestrilor de jazz. Pentru ca, duminica seara, de exemplu, in timpul recitalului de o energie ravasitoare al lui Mike Stern, un copil de vreo 7-8 ani s-a ridicat din scaun si a pornit magnetizat pana-n buza scenei unde a ramas lipit, neclintit, topit pana la final. Si vorbim despre jazz, o specie considerata cam elitista pentru a fi consumata de neofiti, ca sa nu mai zic de elevi din ciclul primar de manele. PS: Alo, Mihnea? Aici Capita! Receptie: ma aude Luna Amara? Kumm? Travka? AG Weinberger? Implantii? Grimus? Nu va furnica degetele de-un Fan Fest? Ca aud ca tara o sa aiba mare nevoie.