O revelatie tarzie.
[email protected]
Bolnav fiind, cu gripa luata taman de Craciun, ma intinsesem pe canapea si ma uitam plictisit la declaratiile perfect inutile ale proaspat venitilor sau revenitilor la putere, la surogate de stiri si alte gunoaie televizuale, cand, dintr-o data… am nimerit pe o alta planeta!
Invitat de Turcescu, Dan Puric vorbea cu mult har despre despre ceea ce ar trebui sa-i preocupe pe toti cei care ne ocupa abuziv mintile si timpul pe la televizor: raporturile Romaniei cu Uniunea Europeana in contextul crizei, dar si raporturile romanilor cu istoria lor si mai ales legatura romanului cu credinta sa, cu valorile si cu sufletul sau… Impresia a fost foarte puternica. Il cunosteam si-l apreciam pe Dan Puric mai ales ca artist, prin rolurile de la TNB si prin spectacolele pe care le face de multi ani cu trupa sa. L-am descoperit insa, acum, intr-o alta ipostaza, aceea fundamentala si extrem de rara de ganditor cu sufletul, de om care se framanta sa gaseasca articulatia posibila si justa dintre lumea sa interioara si dimensiunea comunitatii in care traieste.
De ce nu aflasem pana acum despre acest nou, pentru mine, Dan Puric? Vina este a mea, in primul rand, ca in orice caz de ignoranta. Este insa si o dovada a faptului ca sistemul nu pune decat prea rar valoarea in lumina. Ceea ce face Dan Puric este esential, iar o incursiune pe www.danpuric.ro poate lamuri multe lucruri. El depune marturie. O face cu talent, cu pasiune si credinta, dar si cu toleranta, cu o mare deschidere spirituala. Demersul lui este crestin, dar nu sectar. Iar intrebarea daca credinta se poate dispensa de biserica ramane, in acest caz, secundara. Cert este ca ceea ce transmite Puric poate fi de mare ajutor, ca atitudine de viata, mai ales in aceste vremuri tulburate in care suntem atat de greu apasati de idei si comportamente materialiste.