In 20 martie s-au implinit 20 de ani de la incaierarile dintre romani si unguri din Targu Mures. De atunci, povestea conflictului a ramas de neatins, mai ales intre cei care au trait evenimentele la fata locului. Va imaginati ca filmele romanilor si, respectiv cele ale ungurilor sunt perfect in oglinda, fara sansa de a se intalni vreodata. Ei bine, le-a codosit o intalnire Gianina Carbunariu, care a scris si regizat un spectacol* de spart tabu-uri. Un episod cheie in istoria spectacolului a fost documentarea: piesa e construita din interviuri cu mureseni si marosvásárhelyieni. Spectacolul este un puzzle de scene evocate de personaje cu statuturi diferite din cele doua etnii: taranul cu pile la securitate, mecanicul, invatatoarea, omul de afaceri, gospodina, actorul, studentul, rocker-ul. Romani si unguri, ei sunt interpretati de patru actori unguri si patru romani, care joaca in limbile materne plus ceva franceza si engleza (spectacolul e supratitrat pe ecranele care sunt si suport pentru creatia video). Se rade mult, la limita plansului, in spectacol. Cred ca o stare comparabila este cea pe care o poti avea daca ti-ai smulge o cicatrice – mare – cu cutitul. Dupa ce trece spectacolul, raman spectatorii care se gadila usor cand nu sangereaza. De fapt, la Targu Mures, spectatorii au ramas in sala dupa cele doua ore ale piesei ca sa-si incheie exorcizarea eliberandu-si propriile ganduri timp de inca doua ore. Piesa este deja multi-premiata, pana acum mai mult in Ungaria („premiul special al juriului“ la Festivalul National de Teatru din Ungaria, iar Asociatia Internationala a Criticilor Ungaria i-a acordat premiul „Cel mai bun spectacol independent“). 20/20 este o lovitura in plexul intolerantei. O lovitura de teatru.
P.S. ca sa n-avem cuvinte: in spectacol se si canta *productie Yorick Studio si dramAcum, artist vizual Maria Draghici, actorii – geniali – aici 20per20.wordpress.com