Mai exista viata dupa arte?
Mai intai am vazut "Stop the tempo". Gianina Carbunariu made. Trei actori in subsolul de la Green Hours. Total scenografie = 3 lanterne. Fiecare actor si-a folosit lanterna din dotare ca sa-i lumineze pe ceilalti, pe sine sau sa simuleze o dezordine sexuala in timpul unui carambol automobilistic. Pentru cititorii de contor semantic, lanternele Gianinei au facut scrum reperele de carton ale unei lumi care trepideaza inutil. Am asistat la rebeliunea destinelor care descopera ca se prajesc in gol. Cineva trebuia sa stinga lumina. Asa s-a nascut un final super punk: fuck the electric system. Anul trecut Gianina a plecat($) in America. Acolo a fost la workshopuri si a avut timp sa faca aerobic cu idei. In America s-a nascut "Poimaine alaltaieri". Acasa s-a imbogatit cu improvizatie – pentru ca actorii* Gianinei sunt coautori – si cu imagini. Si cu cine te intalnesti din prima secunda a spectacolului de la Teatrul Mic? Cu lanternele! Ce lumineaza dansele de data asta? Pai, fiind muult mai smechere si muult mai multe, bat pana hat, dupa moarte. Da, avem ocazia unica sa descoperim ce inseamna viata dupa ce ne debarasam de ea. Purgatoriul Gianinei e sarcasmul si radem, da’ radem de noi. Pentru ca descoperim ce-am pune in bagajel cand ne-am desparti de cele curente. Lumea de poimaine care este alaltaieri la puterea poimaine. In lumea de poimaine de pe scena Gianinei domina vizualul.
Am plecat de la spectacol imbogatit nu atat de cuvinte, cat de imagini. Si n-am plecat hotarat sa scot heblul vietii de zi cu zi pentru ca m-a sedat arta. M-a ajutat sa vad cum atarna in cabluri si in ciorchini de tastaturi defecte ingerii inutili ai electricitatii. Gianina m-a ajutat sa inteleg ce trebuie sa faca arta azi, ca sa nu mai existe viata asta dupa: taie curentul, fato! Punk total.
*Virgil Aioanei, Carmen Florescu, Rolando Matsangos, Paula Gherghe, Madalina Ghitescu
$: sponsori ArtsLink si ICR