Iertati-ma ca va insult tescalaul
Aud un cantec cu money makes the world go round si ma apuca un val de indignare. Banii nu inseamna nimic. Nu fac sa se invarta nimic. Nu te ajuta sa te scuturi de praful cu care te invelesti apatic, leguminos, lipsit de vointa. Nu vorbesc, nu te ridica, nu te lovesc. Nu aduc fericirea, nu o conditioneaza. Nici nu exista. O gogorita facuta pentru ca noi sa ne consumam viata alergand dupa ei. Cine stie ce sunt? Hartiile alea plasticoase pe care le dorim in pachete cat mai mari, serviete sau saci sub saltea? Sunt niste hartii ca toate hartiile, fratica. Daca te-ai duce sa cumperi faina cu ei si vanzatoarea nu ti-ar da?
Dar ea iti da si tu crezi ca fituicile sunt responsabile si incepi sa le respecti, sa le venerezi, sa le pictezi icoane. Daca am intra in magazine si am lua orice fara sa mai obosim si cu gestul scoaterii din portofel – alta idiotenie, un recipient special in care tii biletelele fermecate-, de exemplu am lua o bicicleta si am pleca la fiul nostru cu ea? Cum ar fi sa iei orice, sa pleci oriunde, sa intri oriunde fara alt intermediar decat energia personala? Si nimeni sa nu fie surprins, sa nu fie ultragiat, vexat? Cat ne-ar trebui?
De mancare si de bucurare. Atat. Ar ajunge pentru toti. O sa-mi ziceti te-a lovit criza fato, stim, astea sunt simptomele si e abia inceputul, ai sa vii si cu exercitii de cleptomanie mai incolo, demonstratii de disperare sau stiu eu ce cuvantari in secte secrete. N-ai un ban in buzunar, altfel ti-ai ajusta instantaneu discursul asta proletar. Asta nu se stie, dar se stie ca poti fi fericit cu ce ai tu. Cu mainile tale, cu fortele tale intacte, cu prietenii si rudele, cu visele si gandurile. Cu ce ai tu in comunicare cu altii. Cu creierul tau si dorintele pe care le poti face realitate. Banii nu inseamna nimic. Daca ar fi asa, l-ati prefera pe Kaka mamei care are o pensie infima. N-ai sa vezi. Doar daca va e mama.