Fanii s-au batut sa-l mai vada o data pe Michael, iar apropiatii s-au luptat sa nu piarda controlul situatiei. Si banii!
Jacksonmania pierde omenia! Sloganul ar putea sa ne duca cu gandul la vremurile bune, cand tatuca Iliescu isi facea publicitate prin orfelinatele de lux din Bucuresti, agatat de bratul lui Michael Jackson, venit sa descopere cam ce delicii se ascundeau pe dupa cortina fier. Domnul fost presedinte al Romaniei ar fi putut asadar sa revendice ramasitele megastarului pentru o inmormantare exotica, de exemplu la Ghencea, in companie selecta. Dar ar fi avut concurenta! Trupul neinsufletit al lui Michael a fost revendicat, pentru o inmormantare traditionala, inclusiv de sfatul batranilor de la Krindjabo, capitala regatului traditional Sanwi din sud-estul Coastei de Fildes. Michael a vizitat satul-capitala si a fost facut print, cu numele, traditional si el, Amalaman Anoh, in 1992, cu cateva luni inainte de concertul memorabil dat la Bucuresti. Cat despre clanul Jackson si toti cei care aveau vreun cuvant de spus despre inmormantare, ce sa te mai miri ca s-au certat ca chiorii si au tras de timp cat s-a putut? Numai ce a dat coltul cu o supradoza de medicamente in stomac, ca bietul Michael Jackson a si revenit in topul vanzarilor de albume din SUA! Iar cine a vrut sa urmareasca foiletonul organizarii ceremoniilor, a fost servit! Nu degeaba posturilor de televiziune li se mai spune si canale! Unii l-au iubit insa cu sinceritate pe Michael, de exemplu Diana Ross, careia megastarul a zis ca-i lasa copiii in grija daca se prapadeste cumva mama lui, prima care a mostenit, cu acte, puisorii din oua de aur. L-a pomenit cu emotie si Stevie Wonder, in competitie pentru delicata sarcina de a canta din melodiile lui Michael, fara a fi tentat sa topaie… Oricum, orb fiind, Stevie Wonder n-a putut vedea schimbarea la fata a megastarului, de-a lungul jocului radical de-a neagra-alba…